“Nimeni nu poate fi scriitor dacă nu citește traduceri. Dacă marile edituri de la noi nu vor începe să publice traduceri din întreaga lume, propria noastră literatură va avea de pierdut” – asta a spus Siri Hustvedt la începutul panelului moderat, “New Literature from Europe”, un eveniment ajuns la a treia ediție, co-organizat de diferite institute culturale din SUA, găzduit de Centrul Austriac de Cultură din New York.
Vorbele lui Siri exprimă un adevăr trist și complicat al pieței editoriale de limbă engleză (americană și britanică adică) – este foarte, foarte greu accesibilă traducerilor literare. Pentru a vorbi în cifre, se vehiculează că traducerile ocupă doar 3% din piața de carte americană. Și, cum noi citim în engleză, dar americanul mai greu cu româna, cifra asta devine dintr-o dată teribil de mică. Piața americană nu este nici una foarte receptivă – știu asta din proprie experiență, de ani buni încerc în felurite moduri să mă apropii de editorii americani și să le povestesc despre autorii români și despre cărți care i-ar putea interesa. Deschiderea lor nu e tocmai mare.
Timp de două zile, au avut loc la New York discuții și lecturi cu câțiva autori europeni, printre care și Lucian Dan Teodorovici, a cărui carte, Matei Brunul (cronică aici), va apărea în curând la Dalkey Archive Press. În prima seară, amfitrioană a fost Barbara Epler, renumita editoare de la New Directions, unde tocmai s-a publicat volumul Captivi, de Norman Manea, în traducerea remarcabilă a lui Jean Harris (Renumita Publishers Weekly deja a făcut referire la carte). Pe Jean o știți, poate, din paginile Observatorului Cultural, unde avea o serie săptămânală de texte literare românești în traducere engleză, din aceeași dorință a promovării literaturii române în afară.
A doua seară, a cărei gazdă elegantă, relaxată și incisivă a fost Siri Hustvedt, i-a avut ca invitați pe Lucian Dan Teodorovici, bulgarul Georgi Tenev (foarte încântat, de altfel, de cât de bine se vând cărțile lui în România) și pe Margareta Platzova (Cehia). Afară ploua cu clăbuci (celebrele ploi newyorkeze!), iar cizmele negre de cauciuc nu făceau decât să-i accentueze lui Siri elganța. Și noi, publicul, ne simțeam acolo ca pe o insuliță literară, caldă și prietenoasă. Audiența a rezonat perfect cu mesajul lui Siri despre importanța traducerilor în spațiul american, iar după eveniment numeroși entuziaști, aici incluzându-mă și pe mine, i-au mulțumit pentru susținere. Îndemnul ei are o mare importanță pentru publicul iubitor de lectură american și nu numai. La fel de important este și pentru autorii străini care visează să-și vadă cărțile pe rafturile librăriilor americane. Și care chiar merită din plin să fie acolo! Nu e ușor să-ți apară o carte în America sau Marea Britanie. Astfel de evenimente sunt rare și vin ca urmare a unor demersuri destul de migăloase, pe termen lung, între fel și fel de editori, publiciști, traducători și iubitori avizi de literatură.
M-am bucurat să-l văd pe Lucian Dan Teodorovici în fața publicului american, povestind despre cum a scris Matei Brunul, care au fost resorturile interioare care l-au îndemnat s-o facă și care a fost contextul. Mai ales că tema serii era Buried Secrets, secretele îngropate adică, enigme, mistere care bântuie spațiul poveștilor din Estul Europei. Lucian Dan Teodorovici a cucerit prin umor, modestie și finețea celor spuse, cu detalii delicate din fel de fel de conjuncturi și povești.
Din păcate, deși vorbește foarte bine engleza (l-am auzit!), în seara respectivă a avut traducător asigurat de ICR. El a vrut să fie așa, probabil de emoție sau de teama tracului, foarte de înțeles în astfel de momente. Sprijinul discret al unui traducător e să spună ce spui tu, cum spui, fără adăugiri și comentarii personale. Hai să zicem că traducătorul nostru nu s-a descurcat la înălțime, ba chiar a intervenit nepermis în discuție și a afectat comunicarea scriitorului cu publicul și Lucian Dan Teodorovici nu părea să se simtă în largul său. Actul traducerii e foarte important la o întâlnire literară (si nu numai), unde vorbim de nuanțe, de opinii, de finețuri de limbaj și de spontaneitate. Păcat de sincopele astea, poate aparent mici; mai ales că, ironic, tema centrală era tocmai traducerea.
Încă un amănunt care contează la impresia pe care o lași: ICR New York a fost deficitar și la nivel de comunicare, atât înainte cât și după eveniment, și nu au profitat de importanța evenimentului pentru a promova literatura română în general și pe Lucian Dan Teodorovici acum, în particular. Faptul că între el și Siri Hustvedt a existat o comunicare specială, păi ăsta e material fantastic de laudă, de promovare! Mai puțin imagini la mese la restaurante românești, ceea ce s-a întâmplat. Între noi fie vorba, alegerea a ceea ce și cum se prezintă e job-ul lor, al celor care sunt în posturi la NY să promoveze cultura româna. Cu impact.
Dar, trăgând linie, contează că seara a fost excelentă, că Lucian Dan Teodorovici a cucerit, judecând după zâmbetele și felicitările celor prezenți, publicul american prezent acolo și sperăm că același succes îl va avea și cartea.
