Duminică a fost o zi cu totul specială la Librăria Humanitas de la Cișmigiu, întrucât Oscar și Tanti Roz s-au desprins din carte, au coborât de pe scenă și au venit pentru a vorbi aproape de prichindeii veniți cu mic cu mare la clubul de lectură destinat cărții lui Eric Emmanuel Schmitt și spectacolului dramatizat și regizat de Chris Simion.

Subiectele discuției au fost stabilite de înșiși copilașii, care au scris pe bilețele câte o întrebare pentru Doamna Oana Pellea și Marius Manole. După fiecare răspuns actorii au fost aplaudați cu bucurie și cu cea mai mare sinceritate, întrucât copiii au făcut ceea ce au simțit, aflați într-un cadru non-formal, în care acțiunile le erau dictate de simțiri. De ce au fost atât de captivați copilașii? Pentru că, prin fiecare răspuns oferit la întrebările celor mici, Doamna Oana Pellea și Marius Manole ne-au desenat în suflet câte o imagine vie și veselă a ceea ce vom putea vedea și simți din nou doar la teatru, trăire pe care po îmbogățim cu cartea lui Eric Emmanuel Schmitt și audiobookul de la Humanitas Multimedia.

Marius, cum a fost să-l joci pe Oscar? Cum te-ai simțit pe scenă?

Marius Manole: “E complicat și greu să faci exercițiul ăsta de 2 ori pe lună, pentru că după fiecare seară ai nevoie totuși să te aduni un pic, să te odihnești un pic, să-ți pui gândurile în ordine, să-ți pui viața ta în ordine. Noi când lucrăm la un spectacol și la un personaj lucrăm cu propriile noastre gânduri, cu analogii din viața noastră. Ne gândim poate la cunoscuți, prieteni, oameni, care au trecut prin situațiile astea, ca să simțim să știm cum e. Nu e ușor să faci exercițiul acesta în fiecare seară, să te gândești de-adevărătelea la copilașul acesta care are problema asta că ușor-ușor va pleca din lumea asta. A fost plăcut, dar nu ușor. Țin minte la un moment dat că aveam o scenă grea, după care urma o scenă și mai grea, și țin minte că m-am întors către Doamna Oana Pellea și mi-a spus că scenele vor deveni din ce în ce mai grele.”

Este o carte pentru copii?

Doamna Oana Pellea: “Oscar și Tanti Roz e un text pentru toată lumea. Textele mari de teatru sau de literatură au această excepțională calitate de a se adresa tuturor. Fiecare percepem textul la nivelul nostru de înțelegere, la nivelul nostru de simțire. Copiii suferinzi sunt o lecție pentru oamenii maturi. Sunt demni, sunt foarte puternici în luptă, sunt foarte încrezători. Copiii știu să ducă și boala și suferința într-un fel excepțional. Eu am învățat enorm de la ei. Chiar am întâlnit un băiat ca Oscar, care a învins de 3 ori cancerul. În ziua în care a împlinit 10 ani a aflat că are cancer, s-a luptat și a fost bine. În ziua în care a aflat că împlinit 15 ani a aflat că a venit din nou cancerul. Și în ziua în care a împlinit 18 ani a fost a treia oară când a aflat. El a plecat, așa cum a plecat și Oscar. A fost un învigător și am avut onoarea să-l cunosc. Avea un suflet și un spirit extraordinar. Este o carte și pentru copii, și cred că se adresează și oamenilor mari în măsura în care ei au avut inteligența și forța să rămână copii. Sufletul de copil e cel mai curat și cel mai viu și cel mai frumos.”

Cum îți poți trăi viața fără a-ți face griji că se va termina prea repede?

Doamna Oana Pellea: “Răspunsul cel mai cinstit e că nu poți. Răspunsul cel mai aproape de sufletul este că deși știi că nu poți, dacă te lași sub această întrebare, îți pierzi viața, în sensul că ea va trece pe lângă tine. Tanti Roz zice extraordinar: “Cu frică sau fără frică, tot acolo ajungem.” Așa că mai bine să fim noi mai deștepți și să nu ne fie frică, să nu ne putem noi întrebarea asta. Soluția e întotdeauna în clipa asta. Clipa asta pe care o avem noi acum s-o facem frumoasă. Să nu lăsați niciodată clipa. Să o stoarceți așa ca pe o lămâie. Și atunci clipă de clipă pe care ați făcut-o frumoasă se adună și aia o să fie viețișoara noastră la final de drum. Dar trebuie să luptați pentru clipa asta.”

Marius Manole: “Vreau să vă imaginați cât de frumoase au fost repetițiile la spectacolul ăsta, pentru că noi aveam genul ăsta de discuții în fiecare zi, pentru că asta presupune de fapt acest text.”

Sub mottoul „Verbele ne descriu” , scriu, cânt, desenez, filmez, montez, inițiez proiecte majoritar caritabile, promovez evenimente culturale.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *