Știam despre Nick Cave că și scrie – “Moartea lui Bunny Munro” și “Și a văzut asina pe înger” au apărut și la noi. Știam și despre Tim Burton că desenează – una din expozițiile în care și-a arătat desenele a fost cea de la MoMa, din 2010. Despre scriitoarea Beryl Bainbridge, autoarea unor romane ca “Harriet Said…” sau “The Birthday Boys”, am aflat însă doar de curând că a și pictat. Asta poate pentru că nu știam, în general, mare lucru despre Bainbridge, în afara faptului că e pe placul celor care iubesc romanul psihologic, că a fost nominalizată de vreo cinci ori la Booker Prize, și că a murit acum vreo câțiva ani de cancer.
Expoziția pe care Museum of Liverpool (orașul ei natal) i-o dedică scriitoarei între 5 decembrie și 28 aprilie, 2013, mi-a adus aminte că nu demult citisem un artiol despre această a doua pasiune a ei și despre faptul că Beryl Bainbridge a avut întotdeauna o legătură specială cu arta plastică. Picta încă din copilărie și o făcea și la maturitate de fiecare dată când termina de scris o carte. Mai mult, a fost căsătorită cu un artist, Austin Davies, iar după destrămarea căsniciei, a iubit un altul, Don McKinlay.
Nu o să ajung cu siguranță să văd această expoziție – care are 15 picturi, printre care portrete și peisaje cu Liverpool – și probabil nici o alta semnată Beryl Bainbridge. Însă cele câteva picturi pe care le-am văzut și eu pe net – unele mi-au placut foarte mult, au ceva din Jean Dubuffet, altele sunt prea poetice pentru gustul meu – m-au făcut să îmi doresc să o citesc. Drept dovadă, mi-am comandat prima mea carte de Bainbridge, care, slavă domnului, este tradusă și la noi (ex: “Fiecare pentru sine”, “Domnișorul Georgie”).
sursă poză: digitaljournal.com
