Bookaholic

Pe bună dreptate, multă lume s-a arătat dezamăgită, ca să nu spun iritată, de modul în care Veneris, un brand de teste pentru bolile cu transmitere sexuală, a ales să comunice – folosindu-se de imaginea lui Eminescu. Mai precis, de Eminescu+sifilis.

Mai precis, avem aceste două vizualuri care au apărut pe pagina lor de Facebook. Mai mulți oameni de comunicare au criticat imediat imaginile și modul în care Veneris a luat poza lui Eminescu pentru a-și promova produsele.

Nu mă înțelegeți greșit. Nu e nici o noutate că Eminescu ar fi avut sifilis. Nu e nimic rău în a mai da jos de pe soclu statuile și de a privi literatura ca pe ceva viu, legat de viața noastră de zi cu zi (dacă vă amintiți, și noi ne-am jucat cu Eminescu de ziua lui). Nici nu cred că simbolurile naționale ar trebui să stea acolo sus, intangibile, să nu le atingi nici cu o floare – ba foarte din contră. Mai cred și că un demers ca celebrul număr al Dilemei din 1998 este mai mult decât necesar în cazul idolatriei fără conținut și a reducerii unui scriitor doar la gradul de simbol.

Da, brandurile trebuie să fie cât mai creative atunci când comunică (ceea ce, în mod evident, nu e cazul aici, fiind o ascoiere la prima mână). Și mai cred că e al naibii de greu să vorbești despre bolile cu transmitere sexuală într-un mod care să atragă atenția (bine, atenția au atras-o 🙂 ).

Nu e nici primul nici ultimul brand care se folosește de imaginea unei persoane publice (de la Obama la Hitler sau sute de actori, muzicieni, toți au fost parodiați într-un fel sau altul în reclame).

Ceea ce deranjează aici e asocierea brutală. La ce nu s-au gândit autorii campaniei (sincer, mi-e greu să cred că e o agenție, pare mai degrabă făcută in house) e faptul că, pentru majoritatea românilor, Eminescu e un simbol. Reprezintă literatura, reprezintă România. Dacă ăsta e un lucru bun sau nu e altă discuție – atașamentul față de simboluri, simboluri care luate de-a gata (câtă lume îl mai citește pe Eminescu, cinstit vorbind acum?). Și că să faci o asociere atât de brutală cu un subiect tabu (iarăși, de ce sexualitatea sau mai precis bolile cu transmitere sexuală sunt un tabu e altă discuție) e cam prea mult pentru o societate destul de atașată de tradiții, simboluri și lucruri învățate la școală.

Și așa se citește al naibii de puțin în România. Și așa e greu să trecem de autorii de manual și să avem o perspectivă deschisă asupra literaturii. Și așa modul în care se predă literatura în școli e de multe ori plictisitor, greoi, cu comentarii învățate de-a gata. Hai să nu reducem un autor la cancan-uri și să-l băgăm într-o oală unde nu-și are locul. Și să ne gândim de două ori înainte de a face asocieri comerciale care mai mult enervează. Sau să le facem altfel, nu la modul sec, cu accent pe informare.

Bolile cu transmitere sexuală sunt o problemă gravă, care necesită o abordare mult mai profundă, pe mai multe straturi, și o strategie de comunicare ce ar trebui să treacă de nivelul unor glume de autobază. Și care ține în primul rând de educație, nu de opusul ei.

Au mai scris despre campania Veneris Doru Panaitescu, Ruxa, Tvdece, Ionut Oprea, Sorin Tudor, Alex Tunaru, Cabral, NIhasa.