ray-bradbury

Au trecut mai bine de 60 de ani de la publicarea primei versiuni a romanului distopic al lui Ray Bradbury. Si tot atata timp de cand autorul Cronicilor martiene este deopotriva apreciat si criticat pentru lucrarea lui de referinta.

Science fiction real sau doar improvizatie moralizatoare? Ne-am intrebat si noi, la fel ca multi altii. Pentru ca, pe de o parte, nu poti ignora contextul istoric in care romanul a fost scris (in primii ani ai Razboiului Rece), nici faptul ca, spre deosebire de multe lucrari ale autorilor de fictiune speculativa contemporani cu Bradbury, Fahrenheit 451 a ajuns atat de depasit, incat e imposibil de facut un remake dupa filmul din ’66 al lui Truffaut, pentru ca regizorul ar trebui sa-si imagineze mai degraba incendieri in masa de Kindle-uri in loc de carti (asta ca tot Amazon a inregistrat, oficial, mai multe vanzari de carti in format electronic decat print).

Pe scurt, romanul lui Bradbury se petrece intr-o lume in care oamenii nu au voie sa citeasca sau sa posede carti, iar cei care au grija ca oricare din astea doua sa nu se intample sunt numiti pompieri (in engleza are mai multa logica schimbarea sensului cuvantului, pentru ca firemen inseamna, la propriu, oameni ai focului, nu scrie nicaieri ca trebuie neaparat sa-l stinga).

In centrul actiunii se afla unul din acesti pompieri, Guy Montag. Acesta, dupa ce o intalneste pe Clarisse McClellan, un spirit liber care pune orice sub semntul intrebarii, incepe sa aiba indoieli asupra misiunii sale, si chiar a intregului sau stil de viata hedonist, axat pe elemente practice si in care ocupatia principala a oamenilor este negarea de sine (tema recurenta la Bradbury, asa cum este si cea a arderii cartilor si  a decaderii societatii in general – doar ca in Cronicile martiene si in Omul Ilustrat el a proiectat o parte din acestea asupra planetei Marte).

Problema cu Fahrenhei 451 este ca impartaseste doua din trasaturile care il fac pe Bradbury mai degraba autor de fictiune speculativa decat de science fiction. Pe de o parte, spre deosebire de colegii lui de breasla, sacrifica realismul stiintific pe altarul literaturii – nu justifica niciodata rational de ce oamenii au ajuns sa arda cartile, si nici nu intelege ca lumile viitorului vor fi depasit cu mult problema cartii ca entitate izolata, transformand-o in problema cartii ca mijloc de transmitere a informatiei, de simplu canal. Chiar noi traim intr-o lume in care cartile nu mai au de mult destula influenta pentru a justifica vreodata arderea in masa – mai degraba, cineva care ar vrea sa controleze lumea ar lasa cartile si ar taia accesul la internet.

Pe de alta parte, din start romanul (la fel ca multe din povestirile sale) are o tenta moralizatoare care il transforma mai degraba intr-o parabola decat intr-o redare fidela a unei realitati din categoria “what if?”.

Dincolo de asta, insa, cine l-a citit pe Bradbury stie ca autorul american este, inainte de orice, un excelent povestitor. Atat Fahrenheit 451, cat si povestitile sale te prind de la prima pagina, indiferent ca trebuie sa accepti ca pe Venus ploua in continuu (ca in Ploaia nesfarsita, din Omul Ilustrat) sau ca pe Marte exista atmosfera respirabila si vegetatie.

Mai mult, scrisul lui are o componenta umana care transforma lectura intr-o experienta calda si induiosatoare, chiar si atunci cand e socanta. De altfel, capacitatea lui de a reflecta intr-o scurta intamplare fantastica un spasm al realitatii curente, care te face sa gandesti, mai mult decat orice altceva, il face mult mai potrivit pentru proza scurta. Fahrenheit 451 tinde sa cada prea mult in pilda moralizatoare in detrimentul unei actiuni ceva mai alerte.

Cu toate astea, tocmai prin intrebarile pe care le pune – care sunt clar independente de tehnologie sau de epoca, romanul lui Bradbury merita citit. La fel ca multe alte distopii, el amplifica pana la absurd o tendinta oarecare din societatea actuala – dar nu la fel ca multe alte distopii iti aminteste, cu un optimism neasteptat, de uimitoarea capacitate de supravietuire a omului, cu tot cu emotiile sale care il fac atat de vulnerabil cateodata.

Un comentariu
  1. Pingback: 13 lumi din literatură în care nu ai vrea să trăiești « Bookaholic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *