Ghergut e super tare! Iertati-mi modul cel putin neacademic si necritic de a incepe aceasta sa-i spunem cronica, dar pe bune, Ghergut chiar e super tare. Despre poezie e greu intotdeauna sa scrii fara sa fii prea parerist, asta daca esti habarnist intr-ale vorbelor intelepte.

Orice. Uverturi si Reziduuri s-a lasat cu greu asteptata. Sorin Ghergut a ramas lipit de mintea multora dupa volumul colectiv Tablou de familie, o mica bijuterie nascuta dintr-un cenaclu la Litere, ascunsa bine de ochii publicului larg. 🙂

Si de atunci Ghergut a stat multora pe creier. Cand scoate, domne, o carte? A scos el una prin ’99, dar sincer n-am dat de ea. Mai obscura ca volumele colective.

Iata ca insa poetul vine cu o noua carte. Ce-a vrut poetul sa spune in Orice? Pai ca munca e cam naspa,ca moartea nu e o optiune sau ca Ghergut e simpatic. 🙂

Jocul pare a fi starea de spirit ce guverneaza Orice. Ghergut e un scamator perfect, jongleaza cu cuvintele, cu starile, aduce in prim plan si in acelasi timp metaforizeaza absurdul, e inselator. In poeziile lui isi gasesc locul si poeziile altora, intr-o intertextualitate jucausa, la fel ca si referintele culturale sau de cultura populara.

Suna a Florin Iaru, s-a zis. Suna si nu suna dar suna misto. 🙂 De cand Iaru nu mai suna decat seara la tv (domnul poet, nu ne puteti contrazice), nu e deloc rau sa sune cineva ca el, chiar si asa, de departe.

Ce inseamna asta? O poezie vie, cu ritm si viata, orala, cu asocieri neasteptate, inventiva lingvistic pana la disperare, orala, pe care iti vine sa o reciti cu voce tare, in piata mare.

Sa incheiem citind:

“stiu ce e activitatea
e mai neagra decat moartea
cunoscui viata activa
cea mai groaznica deriva”

“de unde-ati sosit? de nicaieri.
ce-ati dori sa serviti? cinci mici, doua beri.
mustar? danke sehr?
(si nota? Fa bemol, mon cher)”

“o data am auzit cum entropia stergea trecerile de pietoni
si toate marcajele rutiere
si cum amesteca rosul cu galbenul cu verdele
si apoi am auzit accidentele
si accidentele mi s-au parut reusite”

“nu ma lasati (va rog frumos) sa mor
la marginea nici unei mari”

“Astept sa dispar nu fac nimic, sint nimicul, sint tot, sint ceva
sint nimeni, sint cineva, sint un gind al meu cu privire la
iubita mea sint ce se vede pe ecran: o mina care trage din
raft un volum de stefan agopian: Tache de Catifea, o mina
miscind un volan pe-o sosea dintr-un stat american”

“Un vers ca lumea nu valoreaza mai mult decit o pasa
Un stop pe piept, o centrare frumoasa.”

Si gata ca daca e vorba dupa mine, transcriu toata cartea aici. 🙂

 

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


4 comentarii
  1. Pingback: Interviu: Sorin Ghergut « Bookaholic

  2. Pingback: Primul concert « zum

  3. Pingback: Cărți pe bloguri « Bookaholic

  4. Pingback: 6 cărți românești din 2011 numa’ una și una « Republica Culturală Chineză

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *