Bookaholic

Raluca Voicu este printre finaliștii concursului organizat împreună cu prietenii de la Cartepedia.

Care sunt cărțile care te-au marcat ?

Îmi amintesc că, în liceu, m-a marcat Crimă și pedeapsă de F. Dostoievski, pentru că a fost prima carte în care am empatizat cu personajul negativ și mi-am dorit ca el să nu fie descoperit sau pedepsit, crima sa fiind justificată. Apoi, a fost volumul de memorii Culoarea curcubeului 77 al lui Paul Goma, pentru că, de aici, am înțeles ce a însemnat cu adevărat organul securității din România comunistă. O altă carte care și-a pus amprenta asupra personalității mele este Jurnalul Fericirii al lui Nicolae Steinhardt, care a constituit o adevărată lecție de verticalitate, morală și frumusețe sufletească. Ar mai fi de enumerat Paul Goma cu Patimile după Pitești, Virgil Ierunca cu Fenomenul Pitești, Lena Constante cu Evadarea Tăcută și Jurnalul lui Alice Voinescu, pentru că descriu destinul silnic din închisorile comuniste.

Ce citeai în copilărie?

În copilărie citeam cam tot ceea ce se citește în această perioadă: povești, basme, amintirile lui Creangă. Cartea copilăriei mele rămâne, însă, Micul prinț. O recitesc și acum, din când în când, pentru mormanul de copii care încă rătăcesc pe aici, prin mine. Îmi amintesc că îmi alegeam cărțile în funcție de mirosul lor. O carte bună trebuia să miroasă a hârtie proaspătă sau, din contră, a vremuri trecute. Nu mă atingeam niciodată de o carte care nu mirosea într-un anume fel.

Ce cărți ai acum pe noptieră?

Acum am pe noptieră Întoarcerea Autorului a lui Eugen Simion și Viața lui Kostas Venetis a lui Octavian Soviany

Spune-ne un lucru pe care l-ai învățat dintr-o carte.

Cred că din Jurnalul Fericirii am învățat să nu mă mai lamentez așa mult pentru prostii și să privesc oamenii și lucrurile care mi se întâmplă cu mai multă seninătate. De asemenea, cărțile lui Freud m-au învățat multe despre mine și cei din jurul meu.

Care a fost cel mai fain/ potrivit moment când ai recomandat cărți cuiva și care a fost reacția?

Un moment fain a fost când, fără să îmi dau seama, am recomandat unui prieten o carte pe care el mi-o dăruise. A intrat în joc și m-a rugat sa i-o împrumut. Atunci am realizat, de fapt, de unde aveam cartea. Am depășit momentul râzând pe tema asta.

Dacă te-ai “muta” într-o carte, care ar fi aceea? Și de ce?

Cred că m-aș muta într-unul dintre romanele lui Anton Holban (Jocurile Daniei, O moarte care nu dovedește nimic și Ioana), pentru lumea din interbelic care m-a fascinat întotdeauna și pentru că mi-aș dori foarte mult să îl cunosc pe Sandu, protagonistul celor trei romane. În personajul ăsta mă regăsesc cel mai mult. Și eu îmi petrec o mare parte din timp analizându-i pe ceilalți și țesând scenarii în jurul lor.

Care sunt cele cinci cărți pe care le-ai face cadou? 

Cele cinci cărți pe care le-aș face cadou sunt: 111 cele mai frumoase poezii, de Emil Brumaru; Opere IV. Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, tot de Emil Brumaru; Monica Lovinescu în documentele Securității, 1949-1989, de Iulia Vladimirov; Narcotice în cultura română. Istorie, religie și literatură, de Andrei Oișteanu și Povestea boernașului de țară și a fecioarei… (Poezie erotică), de Emil Brumaru.