În timp ce scriam articolul despre fanii lui Jane Austen, încercam să-mi fac cât de cât o imagine cu scriitoarea britanică, fizic vorbind. Și nu prea mi-a ieșit, cum nu mi-a ieșit nici în alte dăți când legam ceva din Emma Woodhouse cea “inteligentă, frumoasă și bogată” cu ceva din Elizabeth Bennet cea “plină de viață, jucăușă”; ceva din chipurile actrițelor care au interpretat personajele ei feminine (Gwyneth Paltrow, Keira Knightley etc.) cu ceva din portretele cu Jane Austen din care doar două însă au fost autentificate, și anume cele realizate de sora ei Cassandra.
De ce se știe atât de puțin despre autoarea romanelor “Sense and Sensibility”, “Pride and Prejudice”, “Mansfield Park”, “Emma”? Pe de-o parte, pentru că nu există niciun potret făcut oficial (lucru de înțeles atâta vreme cât ea nu a cunoscut faima în timpul vieții) și, pe de altă parte, pentru că nici descrierile făcute de apropiații săi nu sunt prea concludente.
Egerton Brydges, fratele lui Anne Lefroy – prietena bună a lui Jane, la care aceasta se referă, într-o scrisoare adresată nepoatei sale, Fanny, în noiembrie 1813 – o descria pe Jane ca fiind “chipeșă, elegantă dar cu obrajii un pic prea plini”, în timp ce fratele ei, Henry, spunea desprea ea că avea statura “de o adevărată eleganță”, “trăsăturile, luate individual, erau frumoase…tenul ei avea cea mai fină textură”.
James Edward Austen-Leigh, nepotul scriitoarei, îi face și el o mini-descriere din care reiese că Jane era “o persoană foarte atrăgătoare, cu o siluetă sveltă și înaltă, cu pasul ușor și ferm”, “o apariție” ce exprima “sănătate și însuflețire”.
Ceva indicii mai avem și din cele câteva scrisori pe care familia lui Jane Austen nu a reușit să le ardă, după cum scria cu ani în urmă “The New York Times”, și care fac referire la faptul că, deși Jane a primit o cerere în căsătorie (pe care inițial a acceptat-o dar după aceea a refuzat-o), aceasta nu a fost prea norocoasă în dragoste, că suferea de stări depresive și de blocaje de inspirație.
Cât privește imaginile cu Jane Austen, singurele surse credibile sunt, așa cum spuneam ceva mai sus, cele două schițe în acuarelă realizate de sora ei, Cassandra, însă și acestea sunt destul de dezamăgitoare întucât una din ele pare neterminată iar celaltă ne-o arată pe Jane Austen cu spatele.
Portretul făcut de Cassandra în creion și acuarelă – aflat acum la National Portrait Gallery, Londra – arată o Jane la vreo 35 de ani, în semiprofil, cu mâinile încrușișate privind într-un punct fix. Detaliile acestui portret – obraji rotunzi, rozalii, nas lung, ascuțit, ochi mari, căprui și bucle brune ce-i încadrează fața – corespund foarte bine descrierii făcute de una din nepoatele lui Jane, Caroline Austen: “Fața ei era mai degrabă rotundă decât lungă – avea o culoare luminoasă dar nu rozalie – un ten clar pământiu … părul ei, de un brun întunecat, ondulat natural, în bucle scurte ce îi înconjurau fața… purta întotdeauna o bonetă”. Deși oamenii de știință consideră că acest portret este unul cât se poate de apropiat de adevăr, o altă nepoată de-a scriitoarei, Anna Lefroy, îl descrie ca fiind “hidos” în comparație cu felul în care arăta Jane.
Schița a inspirat multe alte portrete cu scriitoarea britanică, cel mai cunoscut fiind așa numitul “Wedding ring portrait”, realizat, se pare, de unul din artiștii familiei de origine scoțiană Lizars, în care Jane Austen arată ca o matroană victoriană stând confortabil într-un scaun și privind blând într-o parte.
Tabloul, comandat de către nepotul lui Jane , James Edward Austen-Leigh, pentru biografia sa, “A Memoir de Jane Austen”, în 1870, a fost reinterpretat în timp, un exemplu fiind cel folosit pentru coperta aceleași biografii reeditată în 2007 de editura britanică Wordsworth Editions. “Este cel mai citit și influent autor dar a pune imaginea cu ea (așa cum arăta conform schiței realizată de Cassandra, n.r.) pe copertă nu ar fi deloc inspirat”, declara Helen Trayler, managerul instituției, care nu o consideră pe Jane vreo “frumusețe”. Rezultatul? Portretul atribuit Cassandrei a fost modificat atunci în Photoshop, boneta fiind scoasă și adăugate în schimb câteva extensii de păr și mai multă roșeață în obraji.
Cea de-a doua schiță aparținând Cassandrei, ce o arată pe Jane cu spatele, a fost realizată pe când scriitoarea avea 29 de ani, în timpul unei expediții după cum mărturisea Anna Lefroy: “o schiță făcută de mătușa Cassandra într-una din expedițiile lor – stand jos, afară, într-o zi toridă, cu boneta dezlegată”.
Așa numitul “Rice Portrait”, semnat de artistul Ozias Humphry ne arată, într-un peisaj sumar, o fată la vreo 14 – 15 ani, nu foarte frumoasă, îmbrăcată într-o rochie albă și purtând o umbrelă de soare. Portretul a fost transmis din generație în generație familiei Rice, descendenți ai nepotului scriitoarei, Edward Austen Leigh.
Un alt portret, care se află la Jane Austen Centre din Bath, acolo unde Austen a trait între 1801 și 1806, a fost pictat în 2002 de Melissa Dring (care a lucrat mult timp ca desenator în cadrul poliției) și o redă pe scriitoare pe baza amintirilor unor contemporani care o descriau drept “foarte atrăgătoare” sau “ca o păpușă”.
Ar mai fi și portretul creat de reverendul James Daniel Clarke, librarul prințului regent al Regatului Unit, George al IIIl-ea, în 1815 după ce acesta a fost vizitat de Jane la Carlton House, reședința princiară. Găsit printre lucrurile reverendului, portretul o înfățișează pe Austen purtând o rochie elegantă și o pălărie sofisticată. Portretul nu a fost niciodată autentificat însă cercetătorii sunt de părere că seamănă foarte bine cu chipul desenat de sora ei, Cassandra.
În 2011, Paula Byrne, autoarea mai multor cărți despre Jane Austen, a intrat în posesia unui portret care se presupune, deasemena, că ar reprezenta-o pe scriitoarea britanică. Un portret realizat din grafit pe pergament ce a stat mulți ani într-o colecție particulară și care a fost scos la licitație cu titlul de “portret imaginar”, înfățișează o femeie cochetă, demnă, mulțumită de sine, iar nu o fată bătrână morocănoasă, așezată la masa de scris și pozând ostentativ. Tabloul, pe spatele căruia scria “Miss Jane Austin”, a fost supus atunci analizelor unor experți precum profesorii Kathryn Sutherland de la Oxford University și Claudia Johnson de la Princeton și expertul în opera lui Austen, Deirdre Le Faye. Primii doi au susținut că imaginea o reprezintă pe Jane Austen, cel de-al treilea a susținut contrariul. A fost realizat pe această temă chiar și un documentar, “Jane Austen: The Unseen Portrait?”.
Nu vom ști probabil niciodată cu exactitate cum arăta Jane Austen dar oare contează atâta vreme cât avem cărțile ei? Poate, pentru fanii înrăiți ai lui Jane care, pun pariu, ar da orice să știe cum arăta preferata lor. Însă chiar și pentru aceștia, cred, cântărește mai mult faptul că-i știu pe de rost romanele decât că nu știu cum arăta ea.
Surse foto: Fanpop.com, farncombeestate.blogspot.ro, en.wikipedia.org, npr.org, austenonly.com,
