Bookaholic

Literatura nu reprezintă o sursă de inspiraţie doar pentru domeniul cinematografiei şi al teatrului, ci şi pentru cel al jocurilor video. Părinţii îngrijoraţi de faptul că „tinerii din zilele noastre” nu mai citesc ar putea să vadă, uneori, în jocurile video inspirate după cărţi o soluţie bună. E şi acesta un mijloc de apropiere de universul literaturii. De la joc la carte ar putea să fie doar un pas.

Pentru a vedea că jocurile video nu înseamnă doar împuşcături, bătăi, violenţă, în continuare vă propun o listă cu zece jocuri video ce au la bază o carte (sau mai multe).

1. Încep cu ceea ce probabil pare cea mai stranie transpunere din literatură în sfera video: jocul celor de la Vectorbelly, „Waiting for Godot”. La nivel grafic, jocul este extrem de simplu. În ceea ce priveşte dificultatea, problema rămâne că, indiferent câte niveluri ai depăşi (în total sunt 100), fie că îl joci pe Didi sau Gogo, nu ajungi – cum altfel? – să îl întâlneşti pe Godot… Părerile sunt împărţite: de la absolut plictisitor la pur şi simplu genial.

2.  Misterioasa moarte a lui Edgar Allan Poe, în 1849, a stat la baza jocului „Midnight Mysteries – The Edgar Allan Poe Conspiracy”, lansat în 2009, cu ocazia celebrării a 200 de ani de la naşterea scriitorului. Jucătorul trebuie să descopere adevărul morţii lui Poe şi, pentru asta, trebuie să urmărească o serie de indicii, care i se relevă pe parcursul rezolvării altor mistere, cele din nuvelele lui Poe, „The Mystery of Marie Roget” şi „The Gold Bug”. Un joc excelent, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi, în urma căruia afli câte ceva şi despre viaţa scriitorului, şi despre scrierile lui (sau îţi readuci aminte). Atractiv prin grafică (jocul reuşeşte să recreeze atmosfera spooky din nuvelele lui Poe), dar şi prin plotul complex. Şi, ca totul să fie cât de poate de specific pentru Poe, în demersul tău detectivistic eşti ajutat chiar de un corb, care îţi arată, atunci când te împotmoleşti, unde şi ce să cauţi.

3. Tot din zona misterelor nu putea să lipsească un joc pornind de la cărţile Agathei Christie (literatura acesteia constituie o sursă prolifică de inspiraţie pentru sfera jocurilor video). Dintre jocurile ce au la bază o carte a sa, amintesc de „Death on the Nile”, care a şi câştigat premiul Zeeby pentru cel mai bun joc al anului 2007.

4.  Ne putem întâlni într-un joc video şi cu Nick Carraway din „The Great Gatsby”. În jocul lui Charlie Hoey and Pete Smith, eşti invitat într-o poveste cu gangsteri, în tumultuoasa lume a anilor ’20 din America. Din păcate, jocul nu reuşeşte să recreeze prea bine atmosfera acelor ani (poate nici nu era asta intenţia), dar poate va reuşi să-l facă pe gamer să vrea să vadă care era cu adevărat America anilor ’20.

5. Mult mai reuşit este jocul celor de la BBC, „Survive Dickens’ London”. Provocările sunt numeroase, ameninţările apar de peste tot, pe străzile întunecate şi ceţoase aşa cum sunt descrise în toate romanele lui Dickens. În funcţie de cât de bine reuşeşti să te descurci, te întâlneşti cu diferite personaje dickensiene (evident, şi cu cele negative, şi aici apar cele mai dificile decizii de luat) şi, dacă depăşeşti toate nivelurile, te întâlneşti cu însuşi Dickens.

6. Un alt clasic transpus în jocuri video este Jane Austen. „Matches and Matrimony: A Pride and Prejudice Tale” este clar un joc pentru fete: înglobând personaje şi situaţii atât din „Pride and Prejudice”, cât şi din „Persuasion” şi „Sense and Sensibility”, jocul îţi oferă posibilitatea să îţi creezi propria poveste şi să modifici destinul surorilor Bennet.

7. Nu putea lipsi nici Shakespeare din industria video-game-urilor, dar am observat că este printre cei mai supuşi reinterpretărilor. De pildă, una dintre cele mai noi adaptări video-game, „Hamlet”, al celor de la Alawar Entertainment, schimbă în totalitate raportul dintre personaje: Hamlet nu mai este prinţul care se confruntă cu problema lui „to be or not to be”, ci are misiunea de a o salva pe Ofelia de la căsătoria aranjată cu… regele Claudius. Iar jucătorul este în rolul unui călător din viitor care trebuie să îl ajute pe Hamlet.

8. La antipodul lui „Hamlet” este „The Three Musketeers: The Game” al celor de la Dingo Games: jocul este o adaptare fidelă a romanului lui Dumas, recreând atmosfera Franţei secolului al XVII-lea. Treci prin toate aventurile bine cunoscute ale lui D’Artagnan, te întâlneşti cu Richelieu, cu Milady, cu ducele de Buckingham etc., şi trebuie să  respecţi principiul „toţi pentru unul şi unul pentru toţi”.

9. În „The Wizard of Oz” (după cartea lui L. Frank Baum), ai posibilitatea să o joci nu numai pe Dorothy, dar şi pe Leu, pe Sperietoarea de ciori sau pe Omul de tinichea. Jocul celor de la Seta USA a fost lăudat pentru faptul că oferă posibilităţi variate de explorare: cu fiecare nivel depăşit, ajungi într-un alt loc prin care a trecut Dorothy în drumul ei spre Kansas (locuri care, în filmul clasic, cel cu Judy Garland, nu au fost integrate în scenariu).

10. Şi „Alice in Wonderland”, al Studiourilor Disney, îţi oferă posibilitatea să joci diferite personaje. Dacă nu vrei să fii Alice, poţi alege să fii Pălărierul nebun sau Iepurele Alb. Unul dintre cele mai estetice jocuri video de pe piaţă, cu imagini inspirate după adaptarea cinematografică a lui Tim Burton.

http://www.youtube.com/watch?v=cyB38gXA4mc

Vouă ce cărţi vi s-ar părea potrivite să stea la baza unui joc video?