Franz Kafka a fost un prizonier, un captiv. A scris din disperare. Evreu, era nevoit să supravieţuiască într-o societate de un antisemitism din ce în ce mai evident. În privat, Kafka avea de luptat cu alţi demoni. Viaţa socială, profesională, acaparatoare, nu-i lăsa îndeajuns răgaz pentru a scrie, îşi cerea din plin drepturile. Logodnele eşuate ale lui Kafka reflectă, la rândul lor, acest conflict dintre exigenţele vieţii sociale şi dorinţa de a scrie.

„Unica mea aspiraţie şi unica mea vocaţie este literatura… tot ceea ce am făcut nu am făcut decât in singurătate…”, mărturiseşte Kafka în însemnările sale. O posibilitate de a evada din viaţă, cel puţin din destinul de om, ar putea fi, de ce nu?, metamorfoza. În filmul din 1992 al polonezului Piotr Dumala este evident motivul metamorfozei, al evadării. Alb-negru, cu scene scurte, concise, Piotr Dumala redă stările tânărului Kafka, prizonier al unei vieţi pe care probabil prea puţin şi-a dorit-o. De văzut!

 


Franz Kafka, Piotr DUMALA, 1991 de shortanimatedworld

Adina Diniţoiu

Critic literar, jurnalist cultural și traducator din franceză, redactor la Observator cultural. Colaborează cu cronică literară la România literară, Dilema veche, Dilemateca, Radio Romania Cultural. Este autoarea cărții "Proza lui Mircea Nedelciu. Puterile literaturii în fața politicului și a morții", Editura Tracus Arte, 2011.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *