Dacă ar fi să aleg o carte şi s-o fac manual de studiat timp de un an, într-o clasă de liceu, să zicem, aş lua fără să ezit Magia realităţii de Richard Dawkins (Editura Humanitas, trad. Vlad Zografi, ilustraţii de Dave McKean). E o carte cinstită de popularizare a ştiinţei, care explică inteligent şi simplu cum stă treaba cu o mulţime de lucruri din lumea de sub nasul nostru.

E vorba de lucruri despre care am jura că ştim să le explicăm: de ce apare curcubeul, din ce sunt făcute lucrurile, de ce există atîtea feluri de animale şi atîtea limbi pe lume sau din ce e făcută lumina. Ştiu, o să vi se pară ceva comun, sînt chestii ultraştiute, nu e nevoie decît să te duci la şcoală ca să le afli. Dar dacă lucrurile stau chiar aşa, de ce majoritatea dintre noi n-am fi tocmai capabili să spunem în două propoziţii coerente cum funcţionează datarea cu izotopul de carbon 14 sau cum se comportă moleculele într-un lichid şi într-un solid? Că am fost la şcoală, ne amintim de manualele de fizică şi de orele de chimie, dar spuneţi cinstit, cîţi dintre voi aţi trăit experienţa laboratorului în care totul se luminează, capătă sens şi logică?

Sursa

Eu una îmi amintesc mai degrabă nişte teme kilometrice (barca în mijlocul lacului şi cuplul de forţe, anyone?) sau de două table şterse prost cu buretele pe care se înşiră tot kilometrice rezolvări la probleme de chimie organică. Plus încruntarea, spectrul tezelor, angoasa de dinainte de a fi ascultat. Nimic care să aducă a magie, cum zice Dawkins, ce spun eu magie: nimic care să semene a legătură cu realitatea din afara paginilor gri (gri le văd şi acum) din manualele de fizică.

Iată cum începe Dawkins să explice cîte ceva despre  schema de funcţionare a realităţii, şi cum ar trebui să înceapă orice introducere în ştiinţele naturii, dacă mă întrebaţi pe mine:

În această carte vreau să vă arăt că, din perspectiva ştiinţei, lumea reală are propria sa magie, pe care o numesc poetică: o frumuseţe copleşitoare, a cărei magie sporeşte tocmai pentru că e reală, iar noi putem înţelege cum funcţionează. În faţa adevăratei frumuseţi şi magii a lumii reale, vrăjile supranaturale şi scamatoriile par ieftine şu stridente. Magia realităţii nu e nici supranaturală, nici scamatorie, ci pur şi simplu minunată. Minunată şi reală. Minunată pentru că este reală.

Ei, o aşa asigurare  te încurajează să te intereseze, să spunem, efectul Doppler, sau ciclul de viaţă al unei stele, sau legăturile dintre atomi, sau orice altceva considerat prea complicat de înţeles, sau pur şi simplu arid. Magia realităţii combate prejudecăţile astea două legate de informaţia ştiinţifică şi prin forma grafică: e o carte scrisă, practic, pe imagini, un glossy care îşi face treaba pentru a scoate genul din binecunoscutul con gri în care abia tocilarii se mai avîntă. Ar fi bine să ajungă în bibliotecile cît mai multor şcoli, e pur şi simplu genul de carte care nu inhibă, care e prietenoasă şi grafic şi în modul în care oferă explicaţiile şi din aceste motive (care pot părea frivole, dar funcţionează)  are multe şanse să atragă mulţi elevi certaţi cu programa de profil real.

Sursa

Bine, trebuia să spun din start că dacă aveţi o problemă cu Darwin, mai bine îl ocoliţi pe Dawkins, pentru că se sprijină mai mereu pe el. Sau dacă vă irită ateismul, sau explicaţiile prea la rece, prea matematice, la chestiuni cu bătaie metafizică. Un exemplu, din capitolul dedicat ghinioanelor şi nenorocirilor:

N-are rost să te întrebi de ce se întîmplă lucruri rele, la fel cum n-are rost să te întrebi de ce se întîmplă lucruri bune. Adevărata întrebare, aflată în spatele ambelor cazuri, este de ce se întîmplă orice lucru care se întîmplă.

Nu ştiu cît e de consolator pentru cineva care tocmai a avut neşansa să-i cadă în cap o bucată de tencuială pe oricare trotuar din Bucureşti, unde îl paşte riscul ăsta, dar Dawkins nu prea se ocupă cu consolările, ci încearcă să explice că … există mereu o explicaţie, chiar dacă ea nu are de-a face cu sentimentele noastre. Voila:

Vedem deci că lucrurile bune, ca şi cele rele, nu se petrec mai des decît ar trebui conform probabilităţilor. Universul nu are o minte a lui, nu are sentimente şi personalitate, aşa încît nu face ceva pentru a te îndurera sau mulţumi. Se întîmplă lucruri rele pentru că se întîmplă lucruri. Faptul că sunt bune sau rele din perspectiva noastră nu influenţeză probabilitatea ca ele să se petreacă. Unora le vine greu să accepte asta. Ei ar prefera să creadă că păcătoşii îşi primesc pedeapsa, că virtutea e răsplătită. Din păcate, universului nu-i pasă de preferinţele oamenilor.

Prea pesimist? Tot Dawkins aminteşte că legea lui Murphy are un corespondent optimist, legea lui Pangloss, după un personaj al lui Voltaire care credea că totul merge bine în cea mai bună dintre lumile posibile. Dar după el, şi una şi alta sînt absurde:

Monedele şi sendvişurile n-au cum să cunoască intensitatea dorinţelor tale, şi n-au vreo dorinţă de a li se opune sau de a le îndeplini. Iar ceea ce e un lucru rău pentru un om, poate fi un lucru bun pentru un altul. Adeversarii dintr-un meci de tenis se pot ruga amîndoi cu ardoare pentru victorie, dar unul trebuie să piardă!

Hmmm….adevărat, dar sînt cazuri în care explicaţia lui Dawkins nu prea  mai merge. E greu de acceptat că tragedia unui om poate fi un lucru bun pentru altcineva, cum greu de acceptat sînt catastrofele, nenorocirile, flagelurile care retează vieţi sfidînd orice cauzalitate. Din păcate, calculele probabilistice şi Originea speciilor citită din scoarţă în scoarţă n-au cum să te împace cu logica oarbă a hazardului dacă tu trăieşti absurdul în cele mai crunte forme posibile. Dar asta e o zonă în care  Dawkins nu insistă, cel puţin nu în cartea asta.

Sursa

Ce încearcă el să arate în Magia realităţii este că lumea asta funcţionează după nişte legi, că ştiinţa se ocupă de ele, testează mereu explicaţii,  iar ceea ce există este într-adevăr miraculos, dar nu pentru că ar fi efectul unor vrăjitorii, ci pentru că poate fi cercetat şi înţeles metodic. Nu pare ceva nou, în fond asta şi-au propus dintotdeauna oamenii de ştiinţă, dar într-un secol ca al nostru, în care superstiţiile, obscurantismul şi întemeietorii de noi religii proliferează în forţă, o carte ca a lui Dawkins numai inutilă nu e.

Procedează foarte direct: la începutul fiecărui capitol aminteşte cîte un episod mitologic construit în jurul cîte unui fenomen explicat apoi de ştiinţă. Inutil să precizez că mitul ori superstiţia sînt bombardate cu  ironii de fiecare dată şi contrastate cu adevărul ştiinţific. Dawkins nu discută nevoia de mit,  geneza mitologiilor şi resorturile psihologice care le-au provocat, el doar compară credinţe oarbe cu adevărul ştiinţific şi îşi ia apoi libertatea de a nu se simţi satisfăcut de prima variantă. Iată ce spune despre miturile începuturilor:

Ce mă dezamăgeşte la toate aceste mituri ale originii este că ele presupun existenţa unei fiinţe încă înainte ca universul însuşi să apară – Bumba, Brahma, Pa Gu, Unkulukulu (creatorul zulu), Abassie (Nigeria) sau Bătrînul din cer (Salih, un trib de amerindieni din Canada) . Oare n-ar trebui ca o formă oarecare de univers să apară la început, pentru a oferi scena pe care să se manifeste spiritul creator? Niciunul dintre mituri nu explică felul în care a apărut creatorul universului (în general de gen masculin).

Şi conchide:

Miturile nu ne spun prea multe. Haideţi să ne întoarcem la ce ştim din povestea adevărată a apariţiei universului.

Cam asta e schema. Nu tocmai sofisticată. Scris la persoana I, deliberat lejer, cu umor moderat, cu paralele uşor de înţeles, cu limite asumate onest,  fără multe pretenţii. Eu cred că genul acesta de cărţi ar merita mai mult respect decît primesc de obicei şi mai mulţi cititori.

critic literar, redactor Observator Cultural, fost redactor Cotidianul, colaborator Dilema Veche, co-autor al romanului colectiv Rubik


2 comentarii
  1. Cristian Pascu

    Oare n-ar trebui ca o formă oarecare de univers să apară la început, pentru a oferi scena pe care să se manifeste spiritul creator?

    Doar un metafizician de exceptie cum este Dawkins se putea intreba asa ceva.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *