Bookaholic

Cred că mai nimeni, în afară de studenţii la rusă, nu-l mai citesc pe Lermontov. Dar cum azi e ziua lui, şi cum am dat întîmplător peste acest amănunt, am zis că n-ar strica să aruncăm un ochi peste tumultoasa dumisalei viaţă, încheiată, consecvent,  într-un duel. Şi nici să acultăm Demonul recitat scrîşnit şi apăsat, în rusă.

Nu de alta, dar e anotimpul în care s-ar fi putut naşte toţi scriitorii ruşi,  în care piesele lui Cehov încep să apară pe afişe şi, în sfîrşit, în care să citeşti un roman rusesc (sau un poem!) plin de patimă, fierbere şi revoltă e printre cele mai bune treburi. Pe frig, nu care cumva să ajungem căldicei!

Lermontov a fost şi dumnealui un revoltat, antiţarist vehement şi denunţător al abuzurilor puterii. A fost exilat în Caucaz pentru ideile pe care le susţinea făţiş şi din crezul lui insurgent am reţinut un vers adresat poetului ( în general!) care a uitat că vocea lui are o forţă:  Ai dat în schimb pe aur puterea ta de oțel . Măcar pentru asta şi tot ar merita o scurtă vizită aniversară, cel puţin de la cîţiva stîngişti!

Furtunos, revoltat şi pătimaş, Mihail (Iurievici) Lermontov e unul dintre romanticii ruşi  însufleţiţi de sentimente justiţiare şi idealuri înflăcărate. În fotografii nu apare cu părul vîlvoi sau conducînd, inspirat, mulţimile, în lupta lor pentru eliberare, ci cuminte, dar hotărît, purtînd uniforma de ofiţer pe care a purta-o un şir întreg de bărbaţi din familia lui. S-a format citindu-i pe Goethe, Schiller şi Byron şi avîndu-l pe Puşkin ca figura parentală. Poemele pe care le-a scris au fost cenzurate în repetate rînduri în timpul vieţii, şi nici celebrul Demon, nu a făcut excepţie.

Lungul poem despre care se spune că a transformat realmente uzul limbii ruse a fost pus sub lupa cenzurii chiar şi în varianta adaptată pentru scenă. Anton Rubinstein, muzicianul care a fondat conservatorul din Sankt Petersburg a încercat adaptarea Demonului într-un spectacol de operă, cenzurat la rîndul lui şi considerat un sacrilegiu.

Dintre poemele pe care le-a scris, doar un volumaş a apărut în timpul vieţii, urmate de trei volume postume. Primăvara şi Moartea poetului  (scrisă după moartea lui Puşkin) sînt două dintre cele mai cunoscute. Cîteva versuri, cu rugămintea de a păstra mereu în minte că sînt scrise la început de  secol XIX, mai exact în 1837, cum spuneam, la moartea lui Puşkin:

Sclav al onoarei, suflet drept,

Jignit de clevetiri mărunte,

Poetul cu un glonte-n piept

Muri plecîndu-şi mîndra frunte!…

Ocara lumii şi minciuna

L-au supărat, nu l-au supus,

Şi singur ca întotdeauna

S-a răzvrătit… şi-a fost răpus!

Un erou al timpului nostru e singurul roman pe care l-a scris. Nabokov l-a tradus în engleză şi înţeleg că e apreciat pentru frumuseţea scenelor de natură, din Caucaz, pe care le descrie, şi pentru farmecul aparte al eroului de factură byroniană, Peciorin. Nu l-am citit pînă acum, dar dacă s-a deranjat însuşi Nabokov să-l traducă…

După cum am anunţat, Demonul în rusă, cum altfel!