cover

Un an nou e mereu o ocazie bună pentru schimbări, rezoluții, liste, planuri. Că vorbim de schimbarea dietei, mersul la sală, mai puține ore petrecute pe Facebook și mai mult timp petrecut cu familia, mai multe cărți citite sau mai puține ore lucrate peste program, ianuarie pare luna perfectă pentru toate. Așa că am zis că o listă cu câteva cărți de dezvoltare personală, care să ne dea sfaturi în privința asta, ar fi cea mai potrivită tot acum.

 

curaj-cat-trebuie-cheryl-strayed-editura-publica-publica-extraCuraj cât trebuie: Mini-manual cu instrucțiuni pentru suflet, de Cheryl Strayed

Cunoscută pentru alte două cărți, Wild (după care s-a făcut și film în 2014) și Tiny Beautiful Things, Cheryl Strayed a strâns în volumul de față o colecție de citate adunate din scrierile sale (cărți, eseuri, interviuri), citate care au ajutat-o la un moment dat în viață și care, speră ea, ar putea fi de folos și altor oameni aflați în situații dificile. Și eu aveam obiceiul, mai demult, când aveam mai mult timp, să strâng citate în caiete și carnețele de tot felul. Strânsesem câteva zeci până când am intrat la facultate. Și, da, de multe ori doar faptul că le răsfoiam îmi era de mare ajutor.

„Consider citatele niște mini-manuale de instrucțiuni pentru suflet. Tocmai faptul că le apreciez utilitatea m-a făcut să scriu cartea de față. Nu fiindcă am încredere în propria înțelepciune, ci fiindcă am încredere în puterea cuvintelor de a ne ajuta să ne resetăm intențiile, să ne limpezim gândurile și să creăm o narațiune alternativă la vocea îndoielii care ne murmură în minte multora dintre noi –, cea care spune: Nu poți, n-o să faci asta, n-ar fi trebuit să faci asta. Citatele, în esență, strigă aproape întotdeauna: Ba da!

Cartea de față își propune să fie o carte «ba da»”.

În paginile cărții alternează citate scurte, motivaționale, îngroșate, cu citate mai lungi (dar nu foarte lungi) în care sunt îngroșate doar anumite cuvinte-cheie, ceea ce o face să fie foarte ușor de citit. Câteva exemple:

„Nu ajungem pe vârful muntelui direct de pe vârful muntelui. Pornim de la bază și începem să urcăm. Se lasă cu sânge”.

„Curajul înseamnă să-ți recunoști teama, dar să nu renunți”.

„Pune-te în calea frumuseții”.

„Cele mai multe lucruri se vor rezolva până la urmă, dar nu toate. Uneori e bine să te lupți cât de tare poți, dar o să pierzi. Uneori o să te agăți strâns de ceva anume, dar o să-ți dai seama că nu ai de ales și că trebuie să renunți. Acceptarea este o cameră mică și liniștită”.

„Salut, frică. Mulțumesc că ești aici. Tu îmi demonstrezi că fac ce trebuie să fac”.

 

wilde_persp_mare_2Oscar Wilde pentru blazați. 99 de pilule de înțelepciune pentru fericirea de aici și acum, de Allan Percy

Pornind de la 99 de citate ale genialului Oscar Wilde, Allan Percy (expert în coaching și tehnici de îndrumare personală), oferă cititorilor sfaturi de dezvoltare personală. La fel, cartea este foarte ușor de citit: fiecare capitol începe cu unul dintre savuroasele citate ale lui Wilde, după care urmează explicația lui Percy și stabilirea unei legături cu situații din viața reală, situații cu care oamenii se pot identifica și pot relaționa.

Autorul nu se mărginește doar la a explica citatul lui Wilde, oferă, de asemenea, și exemple din viața reală, din viețile altor oameni cunoscuți sau din alte cărți. Cartea este scrisă într-un stil lejer și deloc pretențios și are avantajul de a deschide apetitul și pentru alte cărți și de a da sfaturi scurte, ușor de urmat.  Un exemplu din carte mai jos:

„Punctualitatea este o pierdere de timp (Oscar Wilde)

Prin acest aforism paradoxal, Oscar Wilde ne avertizează asupra relației de sclavie pe care o stabilim cu timpul. Suntem atât de preocupați să ajungem la timp, să ne respectăm termenele și agenda de lucru, încât adesea pierdem din vedere faptul că timpul reprezintă șinele pe care ar trebui să circule trenul fericirii.

Într-o fabulă strălucită referitoare la timp, Michael Ende a abordat în Momo această relație pe care o avem cu busola vieții.

«Momo aruncă o privire în sală și întrebă:

– De asta ai așa de multe ceasuri, nu-i așa? Câte unul pentru fiecare om?

– Nu, Momo. Aceste ceasuri nu sunt altceva decât o pasiune a mea. Sunt numai reproduceri imperfecte a ceea ce are fiecare om în pieptul său. Pentru că așa după cum ai ochi ca să vezi, urechi ca să auzi, ai și o inimă ca să percepi, cu ea, timpul. Orice timp care nu se percepe cu inima este pierdut la fel ca și culorile curcubeului pentru un orb sau cântul unei păsări pentru un surd. Dar, din nefericire, există inimi oarbe și surde care nu percep nimic, în afară de propriul puls»”.

Seria cuprinde mai multe cărți, toate pornind de la citate strânse din operele unor mari scriitori sau gânditori: Hesse pentru dezorientați – 66 lecții de spiritualitate cotidiană cu Hermann Hesse; Einstein pentru debusolați – Soluții atomice pentru probleme relativ grave; Shakespeare pentru îndrăgostiți – 72 de pilule pentru a ne bucura de iubire în fiecare zi; Kafka pentru deprimați – 99 de pilule inspiratoare pentru a ușura crizele cotidiene; Nietzsche pentru stresați – 99 de pilule de filozofie radicală pentru a ține mintea trează.

 

armstrongLecții de viață de la Nietzsche, de John Armstrong

Pornind de la principalele idei filozofice ale lui Friedrich Nietzsche, John Armstrong își propune să ofere cititorilor moderni câteva lecții de viață. Sincer, nu l-aș fi văzut pe Nietzsche drept model pentru o carte de dezvoltare personală, însă, cu argumentele potrivite, o astfel de lectură nu pare tocmai nepotrivită. Volumul alternează fragmente din opera lui Nietzsche cu explicațiile lui John Armstrong și cu exemple și situații din lumea contemporană, de la chestiuni care vizează fericirea sau nefericirea personală, la chestiuni ce țin de libertate, gândire sau maturizare. Un exemplu din carte:

„Uneori suntem nemulțumiți de «ceea ce suntem». Tânjim să fim mai buni decât suntem. Dar nu prea suntem singuri ce înseamnă, de fapt, acest lucru. Nietasche arată multă înțelegere față de acest fel de neliniște. El nu ne apostrofează că nu ne-am bucura de lucrurile cu care am fost binecuvântați, nici nu ne amintește că lucrurile ar putea fi mult mai rele; nici nu ne spune că, în situația generală în care se află lumea, suntem teribil de norocoși și că ar trebui să facem un efort ca să ne dobândim stăpânirea de sine. În schimb, ne îndeamnă să cercetăm ce anume se întâmplă atunci când suntem nemulțumiți de noi înșine. E vede acest lucru ca pe un semn de sănătate psihologică. Și vrea ca noi să ajungem să înțelegem această nemulțumire, să o luăm în serios și să facem ceva în privința ei”.

Volumul face parte dintr-o colecție de popularizare a ideilor filozofice coordonată de unul dintre cei mai populari filozofi contemporani, Alain de Botton. Colecția de numește „School of Life” și la noi a apărut tradusă la două edituri diferite, deși cred că e vorba de două serii diferite din aceeași colecție pentru că fiecare are propriul specific. Cartea de față a apărut la Editura Trei, alături de Lecții de viață de la Freud, de Brett Kahr, și Lecții de viață de la Kierkegaard, de Robert Ferguson, și, după cum se vede în titlu, fiecare carte pornește de la un anumit gânditor. Prezentarea editurii: „Seria Lecţii de viaţă din The School of Life alege câte un mare gânditor şi pune accentul pe acele idei ale sale care au o însemnătate profundă pentru noi, cei de astăzi. Cărţile din această serie demonstrează că voci importante din trecut încă au lucruri fundamentale de transmis generaţiilor actuale”).

Cealaltă serie e apărută la Editura Vellant, iar specificul ei este că nu pornește de la un anumit gânditor, ci de la o temă anume. Titlurile din această serie sunt: Cum să nu-ți pierzi mințile, de Philippa Perry (am citit-o, mi-a plăcut); Cum să ne gândim mai mult la sex, de Alain de Botton; Cum să schimbi lumea, de John-Paul Flintoff; Cum să îmbătrânești frumos, de Anne Karpf; Cum să facem față dificultăților, de Christopher Hamilton; Cum să-ți dezvolți sănătatea emoțională, de Oliver James; Cum să fii singur, de Sara Maitland; Cum să prosperi în era digitală, de Tom Chatfield. Prezentarea editurii: „Într-o epocă a confuziei morale şi practice, cărțile de autocunoaștere au nevoie iminentă de regândire şi reabilitare. Colecţia The School of Life susţine această direcţie discutând o serie de probleme ale vieții, printre care sănătatea mintală, banii, cariera, tehnologia și nevoia de a schimba lumea” (Alain de Botton, coordonatorul colecției).

 

inteligenta-personala_1_fullsizeInteligența personală. Puterea personalității și cum ne modelează ea viața, de John D. Mayer

John D. Mayer este considerat așa cum apare pe coperta 1 a cărții, „părintele conceptului de inteligență emoțională”, iar volumul de față este (după cum continuă prezentarea pe coperta 4) „o carte indispensabilă pentru oricine vrea să se descurce într-o lume în care succesul depinde tot mai mult de interacţiunile sociale”. Capacitatea de socializare și inteligența emoțională care stă la baza interacțiunii cu semenii sunt, de multă vreme, considerate a sta la baza succesului nostru ca specie, în general, și, în particular, la baza succesului anumitor indivizi, iar asta e și premiza de la care pleacă autorul: „Pornind de la cunoscute descoperiri științifice, el argumentează că aceia care au un grad ridicat de inteligență personală (deschiși la experiențele lor interioare, curioși despre ceilalți oameni și dornici să se schimbe) sunt capabili să-și anticipeze propriile dorințe și acțiuni, să prevadă comportamentul altora și – folosind aceste informații – să se motiveze pe termen lung și să ia decizii mai bune pentru viața lor. Inteligența personală ne arată numeroasele moduri în care putem beneficia dacă ne educăm aceste abilități”.

De data asta referințele sunt mai degrabă din zona de popularizare a științei, autorul face referire la informații din psihologie, istorie, evoluționism etc., însă limbajul folosit este accesibil, iar argumentele sunt ușor de înțeles pentru că, la fel ca și în celelalte cărți prezentate, se face mereu referire la situații din viața contemporană.

„În această carte, descriu teoria mea cu privire la o nouă inteligență umană – o capacitate mentală despre care cred că o folosim ca să ne ghideze viața, să ne înțelegem pe noi înșine și pe ceilalți. Numesc «inteligență emoțională» această abilitate de a extrage informații despre personalitate și de a le înțelege.

Ne folosim inteligența personală pentru a recunoaște informații din surse care includ aspectul unei persoane, bunurile sale și comportamentul, și le folosim pentru a ne cataloga ideile cu privire la ea și pentru a stabili corespondența cu impresiile pe care le avem față de oamenii similari pe care-i cunoaștem. Pornind de la astfel de indicii, deducem felul în care să ne comportăm cu persoana și cum ne va trata ea, în schimb. Și folosim indiciile cu privire la noi înșine pentru a ne înțelege mai bine propriile nevoi și pentru a ne întocmi viitoarele planuri.”

Volumul face parte dintr-o colecție de dezvoltare personală, Introspectiv, colecție în care au mai apărut: Cum să te relaxezi, de Thich Nhat Hanh; 15 lucruri la care trebuie sa renunți pentru a fi fericit, de Luminița D. Saviuc; Rețeta fericirii, de dr. Paul Dolan; Oaia neagră sau de ce uneori e bine să fii rău, de Richard Stephens; Inteligență emoțională 2.0, de Travis Bradberry, Jean Greaves; Calm. Cum să-ți găsești liniștea într-o lume stresantă și agitată, de Dr. Gayatri Devi ș.a.

 

cartea-despre-hygge-louisa-thomsen-brits-arta-daneza-de-a-trai-bine-editura-publica-publica-extraCartea despre HYGGE. Arta daneză de a trăi bine, de Louisa Thomsen Brits

Hygge pare a fi ultimul trend în materie de dezvoltare personală. Un cuvânt de care majoritatea locuitorilor planetei nu aveau habar (în afară de danezi, evident) și care acum și-a făcut intrarea triumfală în vocabularul internațional al fericirii. De ceva timp încoace e imposibil să răsfoiesc un ziar sau o revistă internațională și să nu găsesc o referire la o carte despre hygge (pronunțat hiu-ga, atenție, da?). Ce este hygge? „Hygge înseamnă să ai sentimentul că aparții unui loc. Înseamnă căldură, confort și mulțumire. Hygge este o tradiţie şi o emblemă a naţiunii daneze de mulţi ani. Dar nu este obligatoriu să fii danez ca să înţelegi şi să te bucuri de hygge: cu toţii recunoaştem temele universale care stau la baza practicării sale – apartenenţa, încrederea, conectarea, comuniunea, reciprocitatea, înrudirea, siguranţa, căminul, mulţumirea, autenticitatea, prezenţa şi iubirea.”

Ideea de dezvoltare personală se leagă aici de cea a confortului, a căminului, a creării unui spațiu propriu ce poate întruchipa ideea fiecăruia de satisfacție personală. Autoarea dezvoltă conceptul de hygge cu exemple din activitățile pe care ea însăși le pune în practică zi de zi, dar și cu ajutorul imaginilor și a citatelor motivaționale din diverși autori. Pe scurt, hygge înseamnă a-ți face viața mai frumoasă înconjurându-te de ceea ce te reprezintă și te face să te simți fericit.

„A practica hygge înseamnă să favorizezi intimitatea și apropierea sufletească. Este un sentiment de implicare și înrudire, de a aparține momentului, dar și celui de lângă tine. Hygge este o senzație de abundență și satisfacție. Hygge are legătură cu a fi, nu cu a avea. (…)

Nu ai nevoie de rețete daneze sau de secretele unui stil de viață scandinav pentru a învăța cum să trăiești în spiritul hygge. Îl poți găsi atunci când te întrebi unde te simți acasă, care sunt activitățile și obiceiurile care te definesc, cine te face să te simți în largul tău, ce faci ca să te relaxezi, la ce apelezi pentru a crea confort.

Pentru mine, hygge există în momentele de mulțumire sufletească, în special la începutul și la finalul zilei. Practicăm hygge la prima oră a dimineții, atunci când aprindem o lumânare pe masa unde luăm micul dejun, facem cafea, clătite și ne pregătim pachețelul pentru prânz, iar apoi când ne întoarcem acasă unul la celălalt și bem o cană de ceai sau un pahar de vin, stăm împreună la masa din bucătărie și ne savurăm cina.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *