199-retete-vegetariene.p
Foarte mulţi dintre noi îşi pun deja problema acestui gen de dietă, alţii deja se ţin de ea riguros. Deşi nu sunt o mare cosumatoare de carne, întotdeauna m-a pus pe gânduri nu neapărat lipsa ei, ci cu ce umplu golul rămas în urma peştelui ţiplat, congelat sau nu, puiului la cuptor etc.: în câte feluri poţi mânca legumele sau fructele în afară de salată, supă, ghiveci, ca să nu zicem ratatouille?

Aşa că, mai ales în urma discuţiilor din ce în ce mai aprige referitoare la hrana nu de origine animală, am luat la răsfoit cartea asta, 199 reţete vegetariene (ed. Polirom), în căutarea unor răspunsuri practice. Primul răspuns care se impune: poţi mânca incredibil de variat doar vegetarian, lacto-vegetarian, sau vegan. 

Cartea trece prin aperitive, salate, pizza, plăcinte şi tarte sărate, supe şi ciorbe, orez şi paste, feluri principale şi garnituri, dulciuri. Sunt reţete de care nu am auzit şi toate sună atât de bine şi pentru că vin ca o descoperire a unor mixuri foarte curioase. Trec şi la exemple: Anghinare cu năut şi stafide, Ştrudel cu lăptuci sălbatice, Tartă sărată cu sfeclă şi migdale, Salată de crudităţi cu năut şi portocale, Salată de lăptuci şi andive cu ţelină şi coacăze negre, Pateuri vol-au-vent cu legume şi măsline, Castronaşe de grepfrut roşu cu pepene galben, avocado şi ouă (nu e desert, e aperitiv).

Nu sunt chiar cele mai simple reţete, nu toate se fac în 30 de minute. Pentru tarte, plăcinte şi pizza e nevoie de a prepara aluat (ţi se recomandă să-l prepari în casă), alte reţete presupun legume puse la marinat sau doar în apă (mai ales fasolea), şi toate implică să ai un mixer pentru a face creme, piureuri, paste. Pe de altă parte sunt suficiente salate, supe (calde sau reci), chiar şi pizza, lipie pufoasă cu roşii şi capere al căror timp e aproximat în jurul a 30 de minute.

De fapt, fiecare reţetă vine cu un timp fix (aproximat i-am spus eu pentru că la mine se mai întâmplă să dureze mai mult), îţi spune din start dacă e vegan sau nu, precizează de fiecare dată dacă are sau nu ouă, dă conţinutul caloric/porţie. Fără îndoială, e foate bine structurată, e user friendy şi practică. La aluat, de exemplu, ţi se spune că e mai bine să-l faci în casă şi ţi se dă o reţetă extra pentru a-l face cât mai sănătos (cantităţi şi ingrediente). În locul sfaturilor mai apar Ştiaţi că-uri destul de interesante: proprietăţi ale ingredientelor, cum să le găseşti/găteşti mai uşor, condimente recomandate etc.

All in all, mi se pare genul de carte de ţinut în bucătărie. Concluzia: se poate da un adevărat festin (lacto)vegetarian (cu ouă de prepeliţă, deserturi cu pulpă de ananas şi sos de cocos, rulouri cu lăptuci sălbatice, sufleuri cu mânătărci) sau vegan – mai  necesită cumpărături mereu proaspete, oleacă de organizare, un  mixer.

La care se va adăuga experienţa noastă cât se poate de practică: ne cam fac cu ochiul un aperitiv cu avocado, dar şi un sufleu cu brânză şi legume. Să supunem oare la vot?
Vom reveni 😉

Un comentariu
  1. Pingback: Am mâncat vegan. Not bad! « Bookaholic

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *