The Manic Pixie Dream Girl exists solely in the fevered imaginations of sensitive writer-directors to teach broodingly soulful young men to embrace life and its infinite mysteries and adventures. (de la cronicarul de film care a și lansat conceptul)

Adică, un personaj extrem de des întâlnit în comediile romantice (și nu numai), pe care sunt convinsă că o să-l recunoașteți: e tânără, frumoasă, dar destul de excentrică. Are o poftă nebună de viață. Iubeşte muzica (formaţii underground pentru versiunile moderne). Și unicul ei în structura narativă a filmului este să-l învețe pe un el deprimat, timid, timorat şi în general trist dintr-un motiv sau altul, să trăiască de-adevăratelea. Ca să vă edificați (şi pentru câteva exemple), mai puteți studia niște material didactic aici:

Ei bine, dintr-una într-alta, noi ne-am gândit așa: de ce n-ar exista MPDGs și în cărți? Tipologia nu e în niciun caz nouă, după cum demonstrează filmulețul de mai sus, ba chiar e cam la fel de veche precum industria de film. Cu siguranţă există deci și personaje din cărți care se încadrează în șablonul ăsta. Care sunt diferite, trăiesc altfel, respiră altfel și nu cresc niciodată, efemeride care luminează, ca niște stele căzătoare, cerul întunecat al unui tânăr norocos, care nici nu să știe ce l-a lovit. Sau cel puţin asta se întâmplă în capul unor scenarişti.

Prima MPDG din literatură care ne-a venit în minte a fost, surprinzător, un personaj din literatura română. Mai exact, Otilia lui George Călinescu. Când zvăpăiată, când diafană, hiperfeminină, cu un aer de superioritate care îl fascinează pe Felix, Otilia e diferită şi parcă e născută să-l ajute pe Felix să se maturizeze. Chiar ea o zice la sfârşit. Ca s-o parafrazăm: femeile nu trăiesc decât până la 20 de ani. E valabil şi pentru MPDGs. Iar dacă ne amintim de relaţia strânsă a Otiliei cu pianul ei, bifăm şi căsuţa cu muzica. Şi pricepem, în sfârşit, şi care era de fapt enigma ei.

Let’s say you’re a soulful, brooding male hero, living a sheltered, emotionless existence. If only someone — someone female — could come along and open your heart to the great, wondrous adventure of life… It’s Manic Pixie Dream Girl to the rescue! (de aici)

Tot din literatura română mai avem un exemplu: pe Olguţa din La Medeleni. Ok, Olguţa nu era hiperfeminină, dar era isteaţă, înfiptă, cu poftă de viaţă şi destul de atipică pentru o fată a timpurilor ei (comparaţi-o numai cu Monica, spre exemplu). Nu plânge după niciun băiat, ba dimpotrivă, viaţa ei amoroasă e misterioasă şi are drept personaj unic un “unchi Vania”, mai în vârstă (pentru că MPDGs au uneori genul ăsta de pasiuni neînţelese), la fel cum Otilia se învârte în jurul lui Pascalopol. Cu diferența că Pascalopol e mai puțin boem.

The Manic Pixie Dream Girl is there to give new meaning to the male hero’s life.  (de aici)

Şi depăşind literatura română, să ne gândim la Daisy a lui F. Scott Fitzgerald, o femeie care îşi trăieşte toată viaţa într-o bulă de perfecţiune artificială, dar care reuşeşte cumva să-şi păstreze totuşi vivacitatea şi şarmul pe care le avea pe vremea când era capabilă să iubească. Daisy nu înţelege nici profunzimea sentimentelor lui Gatsby, nici faptul că ceea ce lipseşte de fapt din viaţa ei este mult mai aproape decât şi-ar fi imaginat – dar în ochii lui Gatsby e perfectă, e o nimfă care nu se va transforma niciodată într-o persoană reală. Daisy a lui Gatsby nu există. Asta e deopotrivă ceea ce îl distruge în final, şi ceea ce îi rezervă un loc în lista noastră.

She’s stunningly attractive, high on life, full of wacky quirks and idiosyncrasies (generally including childlike playfulness and a tendency towards petty crime), often with a touch of wild hair dye. (de aici)

Iar dacă Fitzgerald ne spune povestea săracei fete bogate, Truman Capote ne spune povestea lui Holly Golightly, o fată care n-are nimic, dar încearcă să aibă totul. “Geisha americană” e o fiinţă excentrică, dar extrem de charismatică, o Manic Pixie Dream Girl deopotrivă pentru băieţi, cât şi pentru fete, probabil.

The MPDG often has some incurable disease or will die in a freak accident. This is because, according to movies, in order for men to actually feel a real emotion they must experience extreme trauma. (de aici)

Mai puţin glamorous, dar, pentru că unicul ei rol în poveste este acela de a schimba viaţa personajului masculin, mai fidelă definiţiei unei MPDG, este însă Clarisse McClellan din Fahrenheit 451. Apare de nicăieri şi, prin felul ei de a fi, prin felul în care pune semnul egal între viaţă şi imaginaţie, cărţi şi vise, îl determină în final pe Guy Montag să se întoarcă împotriva sistemului care îl făcea nefericit. Ca o MPDG care se respectă, (spoiler alert!) și Clarisse dispare din viața personajului masculin principal – într-un accident stupid.

The Manic Pixie Dream Girl is an all-or-nothing-proposition. Audiences either want to marry her instantly (despite The Manic Pixie Dream Girl being, you know, a fictional character) or they want to commit grievous bodily harm against them and their immediate family. (de aici)

Tot o MPDG este şi Lolita lui Nabokov. Cu şarmul unei seducătoare versate, dar momente dureroase în care îşi trădează vârsta, Lolita este pentru Humbert Humbert o femeie pe care numai el o vede – toţi ceilalţi văd în ea un copil. Lolita este capricioasă, inteligentă şi, prin felul în care îl manipulează acesta, aproape că îl absolvă de o parte din vină. Lolita este, pentru Humbert Humbert, salvarea, ceea ce el are impresia că îl desăvârşeşte.

Nu puteam să vorbim de MPDGs şi să nu amintim de femeile lui Haruki Murakami. Sakura şi Saeki din Kafka pe malul mării, Midori din Pădurea norvegiană – femei care apar în vieţile protagoniştilor la fel la Sfânta Vineri şi pieptănul ei magic în basmele româneşti. Ok, o Sfânta Vineri extrem de frumoasă şi spirituală. Oricum ar fi, femeile lui Murakami sunt nişte zeiţe care îi dau o mână de ajutor eroului, nu neapărat ca să treacă peste un obstacol, ci ca să se descopere pe sine.

The manic pixie dream girl is one of these figures — a cipher who lives to help a dude discover his real life’s purpose and truly feel alive — and movie women deserve their version. (de aici)

Pe final, avem pentru voi un Manic Pixie Dream Boy – de ce nu, la urma urmei? Vorbim doar de Peter Pan, stăpânul Neverlandului imginat de J. M. Barry, care nu creşte niciodată, iar împreună cu el zbori, te joci şi descoperi că, oricât de mult ai îmbătrâni, copilul din tine nu moare niciodată.

Iar dacă v-ați întrebat vreodată dacă o MPDG chiar ar putea funcționa în viața reală – aflați din filmulețul de mai jos că nu 🙂

Voi ce alte sugestii de Manic Pixie Dream Girls din cărți ați avea?

6 comentarii
  1. Jen

    Jilly (in primul rand) si cam toate personajele feminine din seria Newford a lui Charles de Lint. Numai ca nimeni n-o sa stie despre ce vorbesc, pentru ca de Lint e practic necunoscut pe la noi 😛

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *