1913-vara-secolului-produs_galerie_mare

Nu știu să mai fi făcut vreun scriitor ce a reușit Florian Illies în 1913. Vara secolului. Și dacă numele acesta dă senzația de ceva românesc, ei bine, nu e. E nemțesc, iar autorul e jurnalist la Die Zeit și are studii de istorie a artei și de istorie modernă. Și cartea lui e ciudată, cu mult dincolo de ce ne-am putea imagina cei mai mulți dintre noi.

Oprind timpul în ajunul Primului Război Mondial, Florin Illies face, lună cu lună, istoria anului 1913 (anul dinainte ca secolul și lumea să o ia razna), surprinzând scene din viața celor mai importanți scriitori, pictori, muzicieni, oameni de știință sau politicieni ai vremii respective. Illies își cucerește cititorul prin stilul plin de ironie și de umor, cu ajutorul căruia leagă scene, anecdote sau instantanee de tip fotografic smulse cel mai adesea din spatele scenei pe care personalitățile vremii își jucau rolul public. Astfel, autorul se strecoară în intimitatea mărunțișurilor unor mari vieți pe care le întretaie, telegrafic și totodată contrapunctic, cu decoperirile sau evenimentele care au schimbat la față lumea.

Nimic scorțos, nimic previzibil în aceste pagini. În schimb, uimește familiaritatea autorului cu tot ce înseamnă anul 1913. Narativizând deseori, recurgând la asociații dintre cele mai suprinzătoare și aparent nejustificate, dar care își au o remarcabilă doză de ironie subtil-sugestivă, Illies scrie un jurnal al anului ce a premers dezastrul, protagoniștii fiind Hitler, Stalin, Kafka, Oswald Spengler, Louis Armstrong, Schönberg, Thomas Mann, Ernst Jünger, Rilke, Picasso, George Braque, Freud, C. G. Jung, Adorno, Proust, Gertrude Stein, Kokoschka, Alma Mahler, Egon Schile, Gustav Klimt, Franz Ferdinand, Tito, Kandinski, frații Duchamp, Hesse, Emil Nolde, Charlie Chaplin. Și nu doar ei.

Chestiunile indiscret-amoroase ocupă un spațiu larg, dar lângă ele se strecoară diverse alte întâmplări, reale sau duse mai departe cu imaginația. Stalin e arestat în plină stradă îmbrăcat în haine de femeie. Se sintetizează drogul Ecstazy, se descoperă stratul de ozon. Pasiunea lui Kokoschka pentru Alma Mahler cunoaște forme nebănuite. Wittgenstein își recunoaște homosexualitatea și își începe noua logică, Rilke are guturai, Virginia Woolf își termină prima carte. Einstein se înstrăinează de soția sa, apar noi modele de rochii pentru femeile slabe, se introduce taxa pe venit în America. La 51 de ani, Klimt trăiește încă împreună cu mama sa. Georg Trakl își bea banii, ia droguri, țipă ca un copil, își iubește sora, se urăște pentru asta și îi urăște deodată pe toți. Robert Musil e un om cu multe însușiri: e îngrijit, are cei mai strălucitori pantofi din toate cafenelele vieneze, o oră pe zi ridică greutăți și face genuflexiuni, iar când se culcă cu soția lui scrie în jurnal un „C” pentru coitus, căci are nevoie de ordine. Rodin e dependent de Camille Claudel care îl va părăsi și se va îngășa, ajungând și în ospiciu. Thomas Mann se trezește de obicei la opt dimineața. Hitler nu e primit la Academia de Artă. Max Weber născocește marea sintagmă „dezvrăjirea lumii”. Anatole France scrie că viața e prea scurtă și Proust e prea lung, și asta doar după publicarea primului volum din seria timpului pierdut. Doi deputați se bat în parlamentul Italiei. E găsită și expusă Mona Lisa, iar Stalin tremură de frig, în exil, în Siberia.

1913. Vara secolului este o carte savuroasă, o enciclopedie neobișnuită, care se termină prea repede (în ciuda celor aproape 300 de pagini) și în fața căreia nu ai cum să ațipești, căci Florian Illies deschide altfel sertarele trecutului. Inteligent, mucalit, ușor sardonic, cu o excentricitate bine cumpănită.

„Apropo, Franz Kafka, unul dintre cei cuprinși, la fel, de o mare frică atunci când se dezbracă femeile, are deocamdată o cu totul altă grijă. Îi vine subit o idee. În noaptea dinspre 22 către 23 ianuarie scrie cam a doua suta scrisoare către Felice Bauer, și o întreabă: «de fapt, tu-mi poți citi scrisul?»”.

„În ziua următoare, Thomas Mann cumpără un teren pentru a construi pe el o casă. Rilke suferă în continuare, Kafka ezită în continuare, dar micul magazin de pălării al lui Coco Chanel se extinde. Iar moștenitorul la tronul Austriei, arhiducele Franz Ferdinand, gonește prin Viena în mașina sa cu spițe de aur, se joacă cu trenulețele și își face griji în legătură cu atentatele din Serbia”.

„În Bergasse 19, care este deja cea mai celebră adresă din Viena, se află doctorul Sigmund Freud. Analizele sale făcuseră din el un om bogat. Are vreo zece-unsprezece ședințe pe zi, încasând câte 100 de coroane pentru fiecare, adică salariul pe o lună al servitorilor săi”.

 

Florian Illies, 1913. Vara secolului, traducere din limba germană și note de Vasile V. Poenaru, Polirom, 2016

bookaholic-sustinut-de-carturesti-stripe-01

Cumpără cartea din librăria online Cărturești!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *