Dacă aș fi fost un extraterestru aterizat prin voia lui Fidel în Cuba, nu mi-ar fi luat mult să aflu, pe lângă multe alte lucruri utile cum ar fi care e cel mai bun rom, cum se pufăie un trabuc sau că despre Che numai de bine, că aici a trăit cândva un scriitor american, mare iubitor de cocktailuri, mare și plimbări lungi. N-ai cum să-l ratezi pe Hemingway în Havana, dai ba peste cârciumile unde a băut, ba peste hotelul unde avea o cameră, ba peste cărțile lui în ediții piratate (deh, blocada americană), ba peste povești cu barca lui de pescuit, ba peste vila transformată în muzeu.

Mariel, nepoata scriitorului, zicea pare-se “Cuba has three icons – Che and Fidel and my grandfather.” Nu e tocmai departe de adevăr, Hemingway fiind cu succes al doilea cubanez necubanez (după senior Guevara, ce credeați).

Cum casa lui Hemingway era închisă cât am fost în Cuba (se făcea un film acolo), m-am resemnat și am zis că măcar cârciumile trebuie văzute. Bineînțeles, locurile lui Hemingway atrag turiști cu autobuzul. E cam greu să stai în vreunul dintre baruri să bei liniștit un cocktail. Turiștii vin și pleacă, după ce consumă regulamentar un mojito de 6 dolari (în Bodeguita) sau un daiquiri de 7 în Floridita. Ca să vă faceți o idee, în locurile unde nu a băut Hemingway cocktailul e 2 hai 3 dolari. Ca să nu mai vorbim că în Cuba salariul mediu e undeva pe la 15.

Cu Bodeguita del Medio am avut noroc. Am trecut noi de câteva ori pe acolo și nu se putea intra, dar până la urmă am ajuns dimineața când nu era aproape nimeni. La Bodeguita e o adevărată instituție a Havanei, un loc pe unde s-au perindat un număr impresionant de celebrități, de la șefi de stat până la actori, muzicieni, sportivi sau ce mai vreți voi. Se spune că aici s-a inventat Mojito-ul (plecăciuni!).

Lucrul acesta se vede cel mai bine dacă te uiți pe pereți, acoperiți de sus până jos cu fotografii și autografe. Deasupra tuturor tronează, bineînțeles, Papa Hemingway. Înscrisul care a făcut cele două baruri celebre “My mojito in La Bodeguita, my daiquiri in El Floridita” se află, în original, la loc de cinste deasupra barului, la fel și câteva fotografii (dintre care una cu Fidel în persoană) sau alte obiecte ce amintesc de scriitor. Tot aici venea des și un alt mare iubitor al Cubei, cel mai bun prieten al lui Fidel Castro, Gabriel Garcia Marquez (pentru o altă față a dictatorului, citiți textul lui Marquez).

La Floridita însă n-am mai fost atât de norocoși. Era plin. Mai mică și ceva mai luxoasă decât Bodeguita, Floridita are o istorie mult mai veche, de pe la 1800. Se spune că Hemingway venea special de la vila lui, Finca la Vigia, aflată la aproape 30 kilometri distanță de Havana, în Floridita pentru daiquiri. Și aici avem un număr impresionant de fotografii sau alte obiecte ce amintesc de Hemingway.

La bar stă chiar Hemingway în persoană de bronz, mai precis o statuie în mărime naturală numai bună să se fotografieze turiștii cu ea. Statuia este mai recentă, până acum punctul de atracție fiind un bust al scriitorului. Aici mai veneau și Ezra Pound, John Dos Passos sau Graham Greene (care a și scris o carte numită Our Man in Havana).

N-am stat prea mult în cele două baruri, recunosc. Transformate în loc de peregrinare și în bifă pe harta turistică a Havanei, nu cred să mai fi păstrat prea mult din farmecul care-l făcea pe Hemingway să se întoarcă acolo. Totuși, măcar din curiozitate, făceți-le o vizită dacă ajungeți în Cuba.

Ceva mai încolo, la niște vânzători de cărți în stradă, am găsit Bătrânul și marea, ce de departe părea publicată la o editură americană. Dacă se uita mai bine, până și extraterestrul aterizat în Cuba de la început și-ar fi dat seama că era printată grosier după un PDF. 🙂

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *