Bookaholic

Pe Vlad Petri îl vezi seară de seară în Piață, cu aparatul de gât, căutând oameni și situații. Dacă cineva vrea să vadă cum este pe bune atmosfera acolo, trebuie să știe că filmele lui Vlad Petri de fiecare zi reflectă cel mai bine atmosfera de acolo. Iar dacă nu știți, Vlad a avut multe proiecte artistice interesante, care au trecut prin film, fotografie, instalații, unele care au implicat călătorie și documentare, altele foarte personale, dar toate vii, implicate, autentice. Vlad Petri nu este un artist care să stea în “turnul de fildeș“. Mai multe despre el aici.

Ce te-a determinat să ieși în Piață?

În urmă cu două săptămâni, sâmbătă seara, m-a sunat un prieten care era în Piaţa Universităţii. Mi-a spus că e lume în stradă care protestează, că se întâmplă lucruri… Prima reacţie a fost să mă ridic din faţa calculatorului, să-mi iau geanta foto şi să merg acolo. Am ajuns cu 5 minute înainte de evacuarea pieţei, moment pe care l-am filmat şi montat în aceeaşi seară. Am pus filmul pe youtube, iar a doua zi avea deja 35,000 de vizionări. Mi-am propus să mă întorc zilnic, să documentez evenimentele care au loc în Piaţă.

Care sunt temele principale pentru tine? Care este mesajul tău?

Cel mai mult mă interesează piaţa ca spaţiu public de dezbateri, propuneri, proteste. Mă interesează cum devine acest spaţiu, cum se transformă, care e impactul său social. Mă pasionează oamenii de acolo, formulările lor, felul în care are loc articularea şi transmiterea mesajelor. Mi-am propus să merg cât mai des în Piaţă şi să distribui filmele mele exclusiv prin media online, încercând să ţin pasul cu dinamica evenimentelor. Am urmărit de-aproape Primăvara Arabă şi am fost impresionat de puterea reţelelor de socializare din Egipt, Libia sau Tunisia. Relaţia directă realizator/public şi feedbackul imediat mi-au oferit o experienţă nouă legată de impactul mediei în societate.

Ce crezi și ce speri că va rezolva protestul nostru?

În primul rând, cred că protestul din Piaţa Universităţii va da un semnal legat de importanţa societăţii civile, va transmite către clasa politică un mesaj care nu a mai fost auzit şi nici ascultat de foarte mult timp. Oamenii care ies în stradă sunt nemulţumiţi, îşi doresc schimbări, vor să atragă atenţia că nu au încredere în politiceni. Chiar dacă nu există un mesaj pefect unitar (ceea ce mulţi, mai ales cei care stau în fotolii, acasă, reproşează…), încep să apară anumite direcţii. Pe mine mă atrage tocmai diversitatea oamenilor şi a solicitărilor, faptul că nu poţi intui ce schimbări vor avea loc. Cred că tocmai imprevizibilul dă prospeţime acestei manifestaţii.

Ce le-ai transmite celor care au ramas acasa?

Să închidă televizorul. Să vină în Piaţă şi să se convingă de ce e aici. Să vadă că nu sunt doar huligani, oameni manipulaţi sau afiliaţi politic. Să depăşească eticheta mediatică jandarmi vs ultraşi, să ia pulsul real, să descopere individualităţi.

Cum se vede Piața Universității prin ochiul fotografului?

Piaţa Universităţii e mereu surprinzătoare. În fiecare zi întâlnesc alţi oameni (chiar dacă în ultimele zile au fost mai puţini participanţi, din cauza temperaturii scăzute). Eu o văd printr-un obiectiv larg, pentru că îmi doresc să fiu aproape de oameni şi să cuprind, cumva, cât mai mult spaţiu.

Care au fost cele mai interesante momente pe care le-ai surprins/trăit in Piață?

Dumincă, 15 ianuarie, probabil, a fost ziua cea mai palpitantă şi dinamică, atunci când au avut loc conflictele dintre protestatari şi forţele de ordine. Au fost gaze, bâte, lovituri, alergări, fumigene, foc. Chiar dacă sunt total împotriva violenţei, momentele de panică şi conflict sunt momente speciale în care are loc o investigare a relaţiei societate/stat, în care te întrebi care e rolul protestelor, direcţia lor, care sunt cu adevărat problemele grave atât la nivel personal, cât şi general, la nivel social. Atunci au fost momentele de intensitate maximă, pentru mine.

Recomandă-ne un proiect artistic în ton cu vremurile astea tulburi, cu temele discutate în piață și cu protestele.

Aş recomanda filmul lui Andrei Ujică – “Videogramele unei revoluţii” despre evenimentele din ‘89 şi spectacolul de teatru “Capete înfierbântate” regizat de David Schwartz, despre Mineriade.

Foto thumb: Lucian Muntean

Video: imagine/montaj: Vlad Petri

Ce se întâmplă zilele acestea în Piața Universității ne privește pe toți. S-a spus că suntem “neaveniți”, “viermi”, “ciumpalaci”, “societate civilă de mâna a doua”, “ultrași”. Noi vă spunem că nu e așa. Tinerii ce scandează seară de seară la Universitate sunt frumoși, inteligenți, conștienți și reprezintă începutul unei societăți civile atât de necesare. Rubrica noastră “Neaveniții din Piața Universității”  își propune să vă arate portretele unor oameni care, cu zâmbetul pe buze, indignați și hotărâți, vin, în ciuda frigului și a prejudecăților, în Piață.