Bookaholic

Am ajuns la Universitate la 6:17 minute să văd cum se dau cele 10.000 de cărți gratis promise de Litera și Ring la Noaptea Cărților Deschise, sperând că lucrurile s-au schimbat față de anul trecut când v-am spus ce haos a fost (ca să nu mai vorbim de povestea cu Luzinterruptus, spaniolii de la care s-au “inspirat” organizatorii – interviu cu artiștii aici). S-au schimbat un pic lucrurile: n-au mai fost 3000 ci 10.000 de cărți și n-au fost lumini ci flori.

Mă întrebam dacă am ajuns bine. Dacă nu a început sau dacă s-a anulat. Câteva garduri care se strângeau, semnele de carte aruncate pe jos, florile călcate în picioare și oamenii cu cărți în mâini m-au convins că ajunsesem prea târziu. Cât de repede se pot da 10.000 de cărți? Atât de repede!

După un sfert de oră, se strângeau gardurile și tot ce rămăsese pe jos. Se dădeau interviuri și câțiva întârziați întrebau dacă se mai dau cărți gratis, în timp ce alții se plângeau că n-au prins. Faptul că în câteva minute se strângea totul mi-a dat impresia unui nou exercițiu rapid de marketing, fără urmări și fără context.

De la cineva prezent citire: “a durat câteva minute, toată lumea s-a bulucit, au căzut gardurile alea improvizate, au luat cărți cu brațul, pe altele le-au călcat în picioare și cam asta a fost tot”.

Din articolul de pe Adevărul și din cel de aici înțeleg același lucru: bătaie pe cărți. Îmi pare rău, dar nu mi se pare o imagine prea frumoasă.

Foto: Adevărul

Nu mi se pare un lucru rău să dai cărți, ba din contră. Însă nu în felul acesta. Nu cred că așa targetezi cu adevărat iubitorii de cărți ci și iubitorii de mocangeli în general. E o inițiativă care sună bine în teorie, sună bine ca exercițiu de marketing dar care, pusă în practică, arată urât.

În comunicare, depinde foarte mult cum pui problema și cui te adresezi. Ce înseamnă de fapt când spui “cărți gratis”? Cărțile pot fi de multe feluri: și bune, și proaste, și specializate. Despre ce fel de cărți vorbim? Mesajul este mult prea general și focusul este, din păcate, pe gratis, nu pe selecție, nu pe target.

Bineînțeles, este foarte bine să faci campanii de promovare a lecturii. Dar, înainte de a le face, cred că trebuie să-ți stabilești niște obiective, să ai un mesaj la care să rezoneze emoțional oamenii, să fie creativ, să îi convingi și să ai niște canale de comunicare bine alese. Iar “gratis” este o modalitate ieftină de a face asta. Oare faptul că s-au bătut pe niște cărți despre care probabil nu știau nimic îi va face pe cei de acolo să citească mai mult, să meargă la bibliotecă, la librărie sau să caute pe net mai multe despre cărți? Mă tem că nu.

În plus, mi-ar fi plăcut ca evenimentul să nu însemne doar cărți gratis – să se organizeze discuții cu scriitori, să existe interactivitate, să se vorbească mai mult despre cărți și mai puțin despre gratuitate, să se implice oamenii în niște discuții reale, să se facă happening-uri ș.a. Nu, au fost cărți gratis și atât care s-au dat cu îmbrânceli în câteva minute. Data viitoare sper să vedem mai multă creativitate atât în modul în care se dau cărțile, ci și în eveniment per total.

Mi-ar plăcea să cred că cele 10.000 de cărți au ajuns la persoane care iubesc lectura. Mi-ar mai plăcea să cred și că scopul nu a fost doar unul de promovare. Mi-ar plăcea și să cred că toți cei care au luat cărți au stat un pic înainte să le răsfoiască, să aleagă ce li se potrivește, să facă o selecție, să lase și altora. Din păcate, nu cred nici una dintre ele.

Voi ați fost? Cum vi s-a părut la Noaptea Cărților Deschise?