America a reprezentat şi reprezintă încă, în mentalul celor mai mulţi oameni din lume, în viziunea cetăţenilor de pretutindeni, un punct central, un ax de referinţă, un model care trebuie urmat atunci când e vorba de afaceri, de dezvoltarea tehnologiilor, de escaladarea unor ziduri, în aparenţă, de netrecut pentru alţii.
În O hologramă pentru rege, Alan Clay e un consultant în afaceri în vârstă de 54 de ani şi speră, alături de cei trei colegi ai săi cu mult mai tineri, să obţină contractul IT din partea regelui Abdullah pentru Oraşul Economic. Pregătirile pentru prezentarea tehnologiei, care presupun şi apariţia unei holograme, se fac într-un cort uriaş instalat în Oraşul Economic al Regelui Abdullah, cort în care cei trei specialişti americani, însoţiţi de Alan, îl aşteaptă zi de zi pe rege.
În deşert, învelişul aurit, ca o fata morgana, se zăreşte numai din depărtare şi e format, oricum, numai din ziduri care nu fac nimic altceva decât să ia ochii celorlalţi prin măreţia şi grandoarea lor. Lăsată în urmă, America îşi pierde centrul printr-o globalizare care îşi face cunoscute efectele, iar dezechilibrele ajung până la fiecare cetăţean care a crezut şi a muncit pentru construirea visului american, cum e şi cazul protagonistului Alan Clay. Încă de la început, punerea în temă se face printr-o referire la ceea ce nu mai este, la realitatea care trebuie acceptată azi şi la orientarea către exterior, către trecerea graniţelor spre o Europă Occidentală:
„Pe locul de lângă el, în avionul cu care zburase de la Boston la Londra, stătuse un bărbat. Omul bea gin si monologa.
A fost bine pentru o vreme, aşa-i? spusese tipul. Cât a durat asta, cam treizeci de ani, nu?! Poate douăzeci, douăzeci şi doi? Dar se isprăvise, nu încăpea nici o îndoială în această privinţă, iar acum trebuia să fim pregătiţi să ne alăturăm Europei Occidentale într-o eră a turismului şi comerţului”.
Aşadar, ceea ce a hrănit multă vreme această aură se destramă bucată cu bucată atunci când însuşi visul american e pus sub semnul întrebării. Globalizarea şi economia negociată în termeni noi schimbă regulile jocului în primul rând pentru americani. Efectele crizei se răsfrâng până în cel mai ascuns înveliş, cel al eului interior care trebuie să îşi descopere o nouă realitate. Construirea unui oraş de lux, forţarea artificială a unui avânt economic în mijlocul pustietăţii, în plin deşert, reprezintă astfel atât negarea realităţii, cât şi construirea a unui al doilea eu care nu face decât să refuze singura realitate, cea care se prăbuşeşte.
„Era posibil aşa ceva? Şi, din nou, bătălia a pornit, între eul lui responsabil, cum se ştia în această dimineaţă, cel care era dispus să plătească un şofer pe bani grei ca să îl transporte la locul de muncă, în viitorul oraş din deşertul de lângă mare, şi eul lui care fusese în stare să se matolească în camera de hotel, împlântând cuţitul în tumori fantomatice, izbind cu picioarele în uşi şi compunând scrisori de neexpediat. Care dintre cele două personalităţi să fie sacrificată? Aceasta era veşnica întrebare”.
Visul american e un element reiterant în O hologramă pentru rege. Se spune că toată lumea crede în visul american în afară de americani. Alan pare să fie dintre cei care încă n-au reuşit să renunţe la această himeră care, desigur, o vreme a funcţionat. Economia permitea îndeplinirea unor vise între graniţele propriei ţări. Externalizarea, extinderea, preluarea forţei de muncă din alte state şi de pe alte continente a însemnat o arcuire mult prea mare, o decizie care a rupt nu doar un lanţ economic solid, ci şi legături de familie (cum e cea dintre Alan şi tatăl său care nu-l poate ierta pentru o astfel de decizie):
„Când te-ai apucat să cumperi biciclete tocmai din Taiwan, am prevăzut şi asta. Am prevăzut tot ce s-a întâmplat cu altele – jucării, electronice, mobilă. Pare logic, pentru un nenorocit de director de firmă, plin de cruzime şi dispus să se facă frate şi cu dracu’, pentru a submina economia în propriul lui folos. Toate astea par logice. Latura de bestie din om. Dar cu podurile, nu, nu m-am aşteptat. Pentru numele lui Dumnezeu, au ajuns alţii să ne facă nouă poduri! Iar acum, uită-te la tine, te-ai dus în Arabia Saudită, ca să le vinzi faraonilor o hologramă. Asta chiar pune capac la toate!”
Alan este unul dintre pionii care, inconştient, au exportat un model economic pe care azi se văd nevoiţi să-l concureze. Ceea ce reprezenta înainte un model de eficacitate, de păstrare a unor tradiţii, inclusiv în domeniul economic, e azi ceva ce a rămas cu mai mulţi paşi în urmă, încercând să recupereze pe un teren global.
Negarea crizei economice de către Alan prin felul în care crede în visele îndrăzneţe care îi sunt prezentate în Oraşul Economic al Regelui Abdullah înseammnă şi negarea vieţii. Acasă, în America, îl aşteaptă o fostă soţie cu care nu se înţelege şi o fiică pentru care trebuie să plătească taxele de înscriere la facultate cu bani pe care Alan nu îi are. Felul în care încearcă să scrie tot timpul scrisori către fiica sa, al cărei viitor pare să depindă de plata taxei la facultate, trasează un contur vizibil între dragostea pe care i-o poartă acesteia şi neputinţa de care se loveşte în faţa realităţii.
Artificialul în mijlocul deşertului nu e nimic altceva decât o himeră, o iluzie, întocmai ca holograma pe care cei patru americani se pregătesc să i-o prezinte regelui, în încercarea de a obţine acest contract IT într-o piaţă care şi-a mutat forţa de muncă în China sau Taiwan.
Simbolurile care se repetă de-a lungul cărţii trimit la dubla realitate („Întreaga ţară părea să opereze pe două niveluri, cel oficial şi cel real”), prezentă tot timpul, şi la artificialul care încearcă să refuze să se predea unui context global care nu are nimic de-a face cu luxul: construirea unui oraş cu canale navigabile în mijlocul unui deşert tasat (fără dune) se face în mod identic machetei, iar oamenii par aproape invizibili, culturile nu se întrepătrund, ci doar se imită una pe cealaltă într-o negociere cu termeni greu de identificat.
Alan începe să creadă din ce în ce mai mult în acest nou vis, chiar dacă visul nu mai este, de data aceasta, american. Rămâne însă la convingerea că viaţa, deşi i-a demonstrat în mai multe rânduri cum arată eşecul, poate reîncepe oricând, chiar şi în mijlocul pustietăţii sau, mai degrabă, mai ales aici:
„Dar nu. El era mai mult decât atât. În unele zile era mai mult decât atât. În unele zile, putea cuprinde lumea. În unele zile, putea vedea la kilometri întregi depărtare. În unele zile, se căţăra peste colinele indiferenţei pentru a contempla peisajul vieţii şi al viitorului lui, aşa cum era: cartografiabil, traversabil, realizabil. Tot ceea ce dorea el să facă mai fusese deja făcut si înainte, şi-atunci de ce el n-ar putea s-o facă? Putea. Dacă ar reuşi măcar să întocmească un plan şi să îl execute. Putea! Trebuia să creadă că putea. Bineînţeles că putea”.
Inconştient, Alan alege să creadă într-o himeră, în ciuda faptului că regele Abdullah întârzie cu săptămânile să vină la întâlnirea programată. Intersectările lui Alan cu alte persoane din acest conglomerat de microlumi (petreceri în una dintre clădiri, birouri neechipate complet, dar pline de oameni şi un sat pe care Alan ajunge să-l viziteze) sunt aproape fantomatice, iar acţiunile lui Alan par, de multe ori, desprinse din vis (încercările de a face dragoste, incizia pe care o face singur cu un cuţit de bucătărie sau noaptea în care merge la vânătoare de lupi şi trage asupra a ceea ce se dovedeşte a nu fi un animal sălbatic).
Aşa se desfăşoară viaţa lipsită de evenimente într-un oraş în care întâmplările vor trebui şi ele construite de la zero. Relaţiile nu se pot derula firesc într-un context nefiresc, iar comportamentul fiecărui om în parte pare alienant, sentimentul e că se produc adesea rupturi în firul logic al conversaţiilor şi al legăturilor obişnuite dintre oameni.
În O hologramă pentru rege, chiar şi un nou început e atins de aceleaşi metehne. Reînceperea, ca şi în viaţa lui Alan, nu este de fapt posibilă. Se fac aceleaşi greşeli, se încalcă aceleaşi principii şi drumul se derulează într-o realitate ambivalentă:
„Dumnezeule, câtă înşelătorie, câtă laşitate şi lipsă de principialitate. Era o infamie. Şi asta, unde?! Tocmai la Ground Zero. Alan se foia de colo-colo, ţinând pumnii strâns încleştaţi. Câtă neruşinare! La Ground Zero! Prin cenuşa trecutului! Ce mârşăvie! Prin cenuşa trecutului!”
Poate doar în oraşul Economic şi Artificial lucrurile să poată reîncepe pe un cu totul alt făgaş, în termenii unei lumi noi. Nu va fi însă niciodată universul obişnuit pentru că aceasta este o microlume în mijlocul unui deşert fără dune.
Trecutul se repetă, iar nimeni nu poartă vina pentru cercul vicios în care se află Alan. În mişcare s-a pus un mecanism pe care nu îl poate întrerupe nimeni şi nimic, e însuşi rezultatul dezvoltării economiei după un model globalizator.
O hologramă pentru rege, Dave Eggers, traducere de Irina Negrea, colecţia „Raftul Denisei”, Humanitas Fiction, 2016.
Cumpără cartea din librăria online Cărturești!
