Sau opt autori îndrăgiți despre care nu știam că au scris și cărți pentru copii. Sper totuși ca măcar o parte dintre numele acestea să vă surprindă: Mark Twain, Aldous Huxley, James Joyce, Gertrude Stein, Virginia Woolf, T.S. Eliot, Mary Shelley, Lev Tolstoi.
Mark Twain a scris, în 1865, la vârsta de 30 de ani, o cărticică simpatică pentru fetițe: Advice to little girls. În cuprinsul acesteia, Twain le sfătuiește pe micuțe să gândească ceea ce li se spune, să fie independente, să asculte regulile sociale, dar să acționeze cum li se pare lor mai bine. Le îndeamnă să folosească mici trucuri pentru a se descurca în sânul familiei. Unele sfaturi sunt năstrușnice, altele sunt de-a dreptul greu de pus în practică; se vede că tânărul scriitor se juca cu povestirea.
Advice to little girls a fost reeditată la începutul lui 2013, are doar 24 de pagini și este completată de ilustrațiile superbe ale lui Vladimir Radunsky.
Aldous Huxley, binecunoscutul autor al cărții Minunata lume nouă, a comis-o și a dat și un volum pentru copii. Random House, editura care i-a publicat cărțile, a scos la trei ani după moartea autorului, în 1967, singura carte pentru copii pe care el o scrisese cu aproximativ 23 de ani în urmă: The Crows of Pearblossom. Huxley își imaginase povestea ciorilor pentru nepoata sa, Olivia de Haulleville, care petrecea mult timp în compania lui și a soției sale.
Povestea doamnei și domnului Cioară este haioasă: nu pot avea pui pentru că un șarpe rău le mănâncă toate ouăle; cei doi soți îl cheamă în ajutor pe domnul Bufniță, care îi întinde șarpelui o capcană, făcându-i o surpriză de proporții. Răul este învins, familia Cioară reușește să aibă mulți pui și trăiesc fericiți. The end.
Cea mai recentă ediție a cărții, din 2011, are 40 de pagini și este ilustrată de Sophie Blackall.
James Joyce este, poate, unul dintre cei mai surprinzători scriitori de pe lista aceasta. Nu mi-am imaginat niciodată că un autor de calibrul său, cu cărți atât de grele și pline de semnificații, ar putea scrie vreodată o carte pentru copii. Dar iată că a făcut-o :). The cat and the devil se numește povestea pe care scriitorul irlandez a dedicat-o nepotului său, Stephen – primele linii ale cărții le-a trasat într-o scrisoare dedicată acestuia în 1936.
Oamenii din Beaugency au nevoie de un pod peste râul Loire. Primarul orașului face o înțelegere cu diavolul: acesta va construi podul necesar locului într-o seară cu condiția ca sufletul primului care îl va trece să îi aparțină diavolului. Isteț, primarul dă drumul unei pisici pe pod în dimineața următoare, încurcându-i planurile celui rău, care ar fi dorit un suflet omenesc. Totuși, diavolul nu se răzbună, ci se lasă păcălit și se retrage din comunitatea micului oraș.
Joyce nu se abține și introduce în această fabulă și tot felul de referințe, însoțite de jocuri de cuvinte.
Mai multe despre scrisoarea adresată nepotului său și despre istoria copertelor volumului în cauză găsiți aici.
Gertrude Stein a ajuns la literatura pentru copii într-un moment în care aceasta era necesară și cerută pe piață. Se pare că în 1938 Margaret Wise Brown, scriitoare cunoscută de cărți pentru copii, le-a trimis mai multor autori renumiți de ”literatură pentru adulți” scrisori prin care îi încuraja să încerce și sectorul dedicat copiilor, publicând la recent înființata Young Scott Books. Printre Hemingway, Steinbeck și alții, a încercat să o convingă și pe Gertrude Stein. A fost surprinsă, căci autoarea i-a răspuns că aproape a terminat o asemenea carte, spre deosebire de ceilalți, care o refuzaseră fără menajamente.
The World is Round este titlul volumului, carte publicată la Young Scott Books cu anumite condiții: Gertrude a dorit ca paginile acesteia să fie roz, culoarea cernelii albastră, iar ilustrațiile realizate de Francis Rose. Doar primele două au fost îndeplinite.
Având peste 100 de pagini, cartea pentru copii a lui Gertrude Stein este mult mai complexă decât celelalte prezentate până acum.
A venit rândul Virginiei Woolf să ne arate cartea ei pentru copii. Vă mai amintiți de The Charleston Bulletin? Oana vă povestea atunci de cealaltă față a scriiturii autoarei britanice, plină de șotii și bârfă.
Ei bine, în perioada în care Virginia Woolf dădea romanele care au consacrat-o scria și o carte dedicată celor mici, The Widow and the Parrot, care a rămas ascunsă în paginile ziarului jumătate de secol.
”(…) was a tease. We had hoped vaguely for something as funny, as subversive, and as frivolous as Virginia’s conversation. Knowing this, she sent us an ‘improving’ story with a moral, based on the very worst Victorian examples” spunea Quentin Bell, nepotul scriitoarei despre volumul în cauză.
Narațiunea urmărește destinul unei văduve și, prin peripețiile prezente, reprezintă un îndemn la bunătatea față de animale – mai multe despre poveste, dar și despre primele ilustrații ale cărții, realizate de Virginia Woolf, găsiți aici.
Unul dintre cei mai mari poeți ai secolului XX, T.S. Eliot, le scria finilor săi scrisori cu pseudonimul ”Bătrânul oposum”. În acestea includea și câte o poezie fantastică despre feline. În cele din urmă, le-a reunit și ilustrat într-un volum din 1939 numit Old Possum’s Book of Practical Cats. Poemele au avut succes și au fost reeditate un an mai târziu, apoi în 1982 cu ilustrații de Edward Gorey și în 2009 cu desene de Axel Scheffler.
Coperta ilustrată de poet – sursa
Ilustrații de Edward Gorey – sursa
Creatoarea lui Frankenstein și a monstrului său, Mary Shelley, una dintre scriitoarele de literatură gotică, și-a găsit timp pentru a născoci o poveste pentru fiica unor prieteni de-ai săi. Maurice, or The Fisher’s Cot a fost scrisă în 1820. Autoarea dorea publicarea povestirii, rugându-l pe tatăl său, William Godwin, să realizeze acest lucru.
Cum el însă a refuzat, textul nu a văzut lumina tiparului până în 1997, când un grup de cercetători au descoperit o copie a manuscrisului în Italia. Aparent, scrierea merge pe linia romantică din poemele lui William Wordsworth, narând aventurile unui băiețel orfan care, pe parcursul unei călătorii, își regăsește tatăl pierdut.
Includerea lui Lev Tolstoi în acest material m-a amuzat, căci în imaginația mea el nu poate fi decât un rus sobru, care mustăcește de fiecare dată când aude o glumă și care nu poate suporta happy end-urile.
Dar este foarte posibil să mă înșel, căci se spune că scriitorul ar fi fost foarte interesat de literatura pentru copii – și, prin urmare, trebuie să fi avut umor și să se fi putut coborî la mintea celor mici – și de educația lor – a fondat două școli pentru copiii țăranilor de pe moșia sa, clădiri care aveau inscripția ”Veniți când vreți, plecați când vreți” :).
Classic Tales and Fables for Children reunește povești și fabule umoristice, cu un ton relaxat și o imaginație debordantă. Se pare că admira stilul simplu și creativ al istoriilor povestite de copii și a încercat să le imite pentru a fi pe placul lor.
Dacă subiectul acestui articol vi s-a părut interesant, am descoperit un blog care se ocupă exclusiv de autorii consacrați care au scris și literatură pentru copii. Numele sunt cu zecile și sunt cel puțin la fel de surprinzătoare ca aici. Merită să aruncați un ochi! 🙂
Oscar Wilde
Pingback: Cu rănile la vedere - memorie, biografism și autenticitate în ”pe datorie” de t.s. khasis - Bookaholic
Pingback: T.S. Eliot citind din Cartea lui Moș Oposum despre Pisicile Poznașe