Bookaholic

În Papagalul verde, Martha Bibescu încearcă o construcţie subtilă, livrescă şi sfidătoare prin îndrăzneala temei, în centrul căreia se află, înfăşurat în fel de fel de referinţe culte, o temă centrală pentru cărţile ei, inclusiv pentru cele de ficţiune: preferinţa pentru sine.

Tema, pe care naratoarea romanului ajunge chiar să o teoretizeze la un anume punct din carte, este camuflată sub faldurile unei sumbre poveşti de familie. O familie tarată de un incest  ereditar şi de urmările funeste ale unei astfel de legături.

Cea mai mare parte a poveştii acoperă prezentul, anume viaţa unor expatriaţi ruşi pe domeniul lor din Biarritz. Numai că prezentul brut, fără trimiterile către trecut nu ar spune mare lucru. Un moment anume din lunga istorie a acestei familii e relevant pentru un lanţ de drame care pare că nu se mai termină: iubirea vinovată dintre doi fraţi, Maria Sergheievna şi Alexandru. La fel ca ei, şi părinţii eroinei din Papagalul verde de Martha Bibescu au căzut într-un păcat  greu de iertat, cu diferenţa că ei nu erau fraţi, ci veri primari. Legătura dintre cei doi, care nu a primit binecuvântarea familiei, i-a făcut să părăsească Rusia şi să se stabilească, rupţi de ai lor, în Franţa.

Cea care spune povestea este fiica mai mare a acestei familii, iar doliul care îi va întuneca toată viaţa este după fratele ei, Saşa, mort la opt ani, când ea avea numai doi. Părinţii ei nu vor putea depăşi niciodată pierderea băiatului, iar durerea le va acoperi cu totul dragostea pentru fiicele care au rămas în viaţă.

Între paranteze trebuie spus că aici Martha Bibescu ficţionalizează un episod traumatizant din propriul trecut, la scară foarte apropiată de tragedia pe care o descrie în carte. Fratele ei, George, a murit la o vârstă fragedă, iar mama nu a încetat să le compare, pe ea şi pe sora ei, cu perfecţiunea băieţelului pierdut, învinovăţindu-le pentru momentele în care se bucurau sau uitau de doliu. Referinţe detaliate la acest episod aduce Catherine Sutherland, în volumul biografic Fascinanta Martha Bibescu şi lumea ei, dar şi Ghislain de Diesbach în biografia pe care i-a scris-o, Prinţesa Bibescu, ultima orhidee.

Sursa

În Papagalul verde de Martha Bibescu, atmosfera din casa îndoliată va imprima tonul întregii cărţi şi pe acest fundal, de traumă, doliu, vinovăţie şi carenţe de afecţiune, va irupe, foarte timpuriu dragostea, chiar dacă deghizată în fascinaţie pentru frumuseţea unei păsări, a unui papagal verde.

Câtă vreme toată iubirea, grija şi admiraţia mamei sunt canalizate către trecut, înspre efigia copilului mort, fetelor nu le mai rămâne mare lucru. Aşa se face că în momentul în care o pasăre verde, nemaivăzut de frumoasă şi de colorată, zboară de nicăieri, în timp ce fata îşi însoţea mama la biserică, şi i se aşează pe braţ, micuţa e cuprinsă de fiorii unui sentiment necunoscut, care o ia pe sus, vestindu-i o avalanşă de afecte necunoscute până atunci. E o formă de dragoste, de îndrăgostire subită de o fiinţă care e frumoasă, jucăuşă, plină de viaţă, de culoare şi dornică să se apropie de ea. Nu va avea pasărea, iar episodul pierderii şi acestei forme de dragoste va fi capital pentru tot ce va urma să trăiască de atunci în acolo.

În paralel cu dramatizarea descoperirii şi a pierderii dragostei, simbolizate de întâlnirea cu papagalul verde, Martha Bibescu investighează, în acest roman, mai mult la un nivel abstract, intelectual, interesul pentru ceea ce este asemănător şi nu pentru diferenţă. Este, la limită, o radiografiere mascată a pornirilor narcisiace care fac ca, în relaţiile cu ceilalţi, cel care e  îndrăgostit de sine însuşi să nu se caute decât pe el. În lumina asta, Martha Bibescu încearcă să trateze incestul ca şi cum nu ar fi o întâlnire carnală şi psihologică tabu, ci una abstractă, care are legătură cu o comunicare aparte, posibilă doar între cei care-şi seamană până la contopire.

Fixaţia pentru cel care se contopeşte cu tine, cu un geamăn, la nivel simbolic, are, cum spuneam, o istorie îndelungată în familia ruşilor a căror saga tristă e povestită în Papagalul verde. Ea se întinde cam cu o sută de ani în urmă, pînă la povestea de dragoste dintre cei doi fraţi, la fel de frumoşi şi tot la fel de cultivaţi, Maria Sergheevna şi Alexander.

Ca şi până acum, legătura dintre ei se inserează în cursul poveştii printr-o constelaţie livrescă, abundentă. În primul rând, cei doi poartă o corespondenţă – corespondenţă la care eroina Marthei Bibescu are acces, ghidată de o mătuşă şi de bunică, la conacul  din Rusia – pe care o semnează cu nume luate din Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Îşi spun Aphéridon şi Astarté. Iată observaţiile povestitoarei, care descoperă, în conacul de la Gacina, pachetul de scrisori dintre cei doi:

„Cartea care le servise drept model se găsea atunci la îndemâna mea, chiar în biblioteca de la Gacina, plină de opere franceze din secolul al XVIII-lea, aşa cum sunt toate bibliotecile din Rusia. Cei doi copii romantici nu băgaseră de seamă felul ironc cu care Montesquieu vorbea despre această iubire fraternă şi se iubiseră în taină.“

Sursa

Mai mult, pentru ca simetriile să fie complete, întoarsă la conacul familiei, de la Gacina, bunica îi spune că semăna leit cu  strămoaşă  ei incestuoasă, Maria Sergheievna, căreia i se spunea Trandafirul de la  Sankt Petersburg.

Referinţele la simetrii, jocuri de oglinzi şi confuzii de identităţi abundă în Papagalul verde. Ieşirea din acest joc, care la un moment dat capătă o tonalitate angoasantă, de pierdere într-un culoar aiuritor de oglinzi, nu se poate face decât pe calea ascezei, a retragerii din lume.

Papagalul verde a fost considerat un roman terbil de curajos pentru momentul la care a apărut, în special pentru subiectul abordat, incestul. Citită azi, cartea oferă, pe lângă stilistica aparte a unei poveşti bizare şi  triste, mereu la limita imposibilului, inclusiv o demonstraţie despre modul în care scrisul despre subiecte traumatice era înlesnit, în epoca la care Martha Bibescu îşi scria cărţile, de recursul la simbol, la referinţele culte şi de trimiterilor livreşti.

Papagalul verde de Martha Bibescu a apărut la Editura Polirom anul acesta, tradusă de Constantin Popescu.

Puteți comanda cartea de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.