Bookaholic

În Părintele eficient, Thomas Gordon, un psiholog american de renume, încearcă să combată comportamentul autoritarist al părinților în relație cu copiii și să propună  modele de comunicare și de rezolvare a conflictelor care să nu-i frustreze nici pe unii, nici pe alții.

Nu este un adept al unui model de parentaj total permisiv. Spune că cedînd totul și mereu în fața cerințelor copilului, o să crești o persoană care va trăi mereu cu certitudinea că i se cuvine totul, oricînd și necondiționat, o persoană centrată pe propriile nevoi și prea puțin capabilă de relații cu cei din jur. Dar tot el spune că purtîndu-te cu copilul într-un mod autoritar, care pe el îl exclude cu totul din discuții despre luarea unor decizii care îl privesc, nu te poți aștepta la altceva decît la răzvrătire și izolare, în special de la o vîrstă la care el nu mai depinde atît de mult de genitori.

De fapt, ce propune psihologul, este un model de relație în care copiii sînt tratați cu respect, cu atenție la ce au de spus despre propriile experiențe și cu încredere că pot reuși fără intervenția ta. Thomas Gordon spune că e important pentru ei să creadă că pot ajunge singuri la soluții pentru tot felul de probleme ( cu prietenii, colegii, inclusiv cu educatorii), cîtă vreme părintele este receptiv la ceea ce-l preocupă pe copil și nu încearcă să impună, autoritar, propriile soluții. Cînd tratezi pe cine cu respect și cu încredere, ai mai multe șanse să-l faci să comunice decît dacă îl pedepsești, îi minimalizezi deciziile, îl judeci sau îl pedepsești.

Cartea lui Thomas Gordon e despre niște principii pe care el le consideră foarte eficiente în comunicarea cu copiii (și nu numai cu ei): ascultarea activă, implicarea  celuilalt în găsirea unor soluții, deblocarea conflictelor prin metode din care au ambele părți de cîștigat („avantajul reciproc“). Explică  foarte limpede cum funcționează toate astea, dă exemple din practică, decodează și analizează situații concrete și propune metode care se pot pune, practic, în acțiune, dacă situația o cere!

Repetă și insistă să spună că există metode de relaționare ineficiente în orice domeniu, înclusiv în mediul de afaceri: modelul autoritarist, bazat pe control/pedeapsă/recompensă nu funcționaează decît atîta vreme cît cel care e intr-o poziție inferioară nu are alternative. În schimb, principiul participării, care include pe toată lumea în actul luării unor decizii, e mult mai eficient.  „O persoană este mai motivată să pună în act o hotărîre dacă a luat parte la actul decizional decît atunci cînd respectiva rezoluție a fost impusă cu forța de altcineva“, spune psihologul, reluînd, de fapt, cu scop persuasiv concluzii care nu sînt deloc o noutate pentru psihologi.

Povestește apoi despre cît de falimentară e schema recompenselor și a pedepselor. E un mod de condiționare care îi poate face pe copii să devină manipulativi, să speculeze momente prin care să evite pedepsele și să cîștige recompense. Minciuna e, din punctul de vedere al lui Thomas Gordon, strict legată și determinată de acest mod de condiționare:

„Deși copiii mint foarte mult pentru că părinții lor folosesc recompensele și pedepsele, eu cred cu stăruință că tendința de a minți nu este ceva natural la cei mici. Este mai curînd o reacție condiționată – un mecanism de adaptare, pentru a face față încercărilor părinților de a se impune prin metoda recompenselor și pedepselor. În familiile în care sînt acceptați și în care li se respectă libertatea, copiii e puțin probabil să mintă“. În plus, explică Thomas Gordon, în familiile care au mai mulți copii, se va crea, inevitabil,  o competiție pentru a cîștiga recompense și favoruri și reflexul de a da vina pe celălalt (ceilalți) pentru a evita pedeapsa („atunci cînd folosești recompensa și pedeapsa, vei da naștere unui comportament de competiție. Așa se ajunge la rivalitatea, bătăile și pîrîtul între frați și surori“)

Copiii intră în defensivă cînd sînt puși la colț

Am rămas cu multe lucruri din cartea lui, despre care cred că folosește inclusiv la a-ți regîndi puțin întregul mod de comportament, nu numai în relațiile cu copii. În fond, modul în care te porți cu un copil nu e rupt cu totul de modul în care o faci în general. Dacă ești o persoană care are impulsul de a-și impune propriile soluții și idei, fără să țină prea mult cont de ceilalți, nu vei fi un părinte dispus să stea la negocieri cu copilul sau să-l aculte cu toată atenția. Partea optimistă e că sînt lucruri care pot fi ajustate, dacă ești dispus să-ți schimbi cît de cît comportamentul. Asta spune Thomas Gordon, psiholog nominalizat la premiul Nobel pentru pace, care a ținut și o serie de trainiguri de parentaj, dar și cursuri care să-i învețe pe profesori, lideri sau alt tip de formatori să fie mai atenți, mai receptivi cu cei cu care interacționaeză.

Părintele eficient a fost prima carte de parenting pe care am citit-o. Am rezonat bine cu mesajul pentru că a căzut pe un fond afin cu ideile lui și am învățat lucruri din ea. Mi se pare foarte importantă partea cu ascultarea activă (în toate relațiile!) și cred că e de folos faptul că vorbește și de greșelile care se fac frecvent în comunicare. Mi se pare important că vorbește despre o a treia cale de soluționare a unor probleme, una care să iasă din schema cîștigă copilul/pierde părintele și invers. Mi s-a părut că pe mine mă ajută, mai ales că nu propune o schemă rigidă sau nu știu ce pași care te duc la capătul curcubeului.  Dar astea sînt concluziile cuiva care nu a citi rafturi de cărți despre parentaj, comunicare și psihologia copilului. Ba dimpotrivă. Așa că propun și de data asta un schimb de recomandări pentru că în continuare mă ia amețeala în fața rafturilor cu cărți de gen și presupun că nu sînt singura.

Comandați cartea Părintele Eficient din librăria online Cărturești de aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea oricărei comenzi, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.