free

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Primii invitați ai acestei rubrici – Liviu G. Stan și Iulia Modiga – conviețuiesc, citesc și scriu împreună cu felinele Herta și Fea.

Liviu G. Stan: „Marea trăncăneală globală a rasei umane”

E mai dificil pentru Herta să interacţioneze cu o carte împreună cu mine. Gabaritul o sabotează. Şi lungimea. Nu, nu e foarte grasă, ci doar suficient de durdulie – şi suficient de lungă – cât să-ţi sugrume respiraţia dacă ţi se urcă pe piept când citeşti întins în pat, de pildă. Poza de mai jos e de anul trecut, la o lună şi ceva după ce eu şi Iulia am adoptat-o. Herta era mică şi miniaturală. Herta torcea miniatural, acum toarce maximal. În poză, citeam din antologia ASTRA – „Luna în oglinda apei”. O nuveletă superbă şi bizară scrisă de Grigor Babaian, prozator armean din generaţia ’70, prea puţin cunoscut la noi. Nuveleta se numeşte „Trei mateloţi în deşert”: diavolul vine sub trei înfăţişări – Grăsunul, Tuciuriul şi Deşiratul – la Simon Lilitul în deşertul sirian. Cred că mirosul învechit, fila aproape putrezită îi captaseră atenţia. În rest, Hertei îi place să mănânce. Şi mai mult decât mâncarea, îi place somnul. Şi mai mult decât somnul, îi place să aducă la disperare minuscule creaturi de pluş.

pisica Herta

citat

Îi vorbim mult, îi punem cuvinte în gură – şi ei, din câte observ, îi place să se uite la noi cum ne maimuţărim pe diferite voci încercând să o facem părtaşă la marea trăncăneală globală a rasei umane. Probabil că ne consideră nişte sertare vorbitoare. Uneori, din sertarele astea cade mâncare. Iar Hertei îi place să mănânce. Şi mai mult decât mâncarea, îi place somnul. Şi mai mult decât somnul, îi place să aducă la disperare minuscule creaturi de pluş, după cum ziceam.

Ne-am organizat cărţile lângă pat, stivuite pe coloane, de-a stânga şi de-a dreapta. Asta, în unele dimineţi, înseamnă paradisul pentru Herta, amatoare de bovarisme matinale. Somnoroasă fiind, adoră să-şi frece obrazul de cotoarele volumelor. Îi place, în mod special, calitatea materială a „Spectatorului angajat” al lui Raymond Aron, se hârjoneşte pasional de tomul lui. Indubitabil, are gusturi fine. Când se urcă noaptea pe cufărul din dreapta ferestrelor şi priveşte fix pe fereastră, parcă i-ar sta bine în Hrabal, în „O singurătate prea zgomoasă”, în cosmosul din subsolul lui Hanta. Când aruncă isterică nisipul din litieră, mai, mai că frizează „Muzeul negru” al lui Mandiargues. Iar când leneveşte languroasă în fotoliu, Catherine Deneuve se închide în debara şi înjură invidioasă muşcând dintr-o murătură, apoi plânge, Catherine, plânge, dar Hertei nu-i pasă. Şi când nu-i pasă, numele Hertei pare împrumutat din Monitorul Oficial.

Video: Herta şi globul petrochimic. Spionaj casnic, dubla 1.


Iulia Modiga: „Pisicile calico sunt fandosite, arțăgoase, temperamentale, pisici-decor”

Ca un făcut, cea mai longevivă pisică din camera cu cărți noi și mai noi de pe Minervei 4 a fost o tricoloră. Inițial, o coaliție de pisici norvegiene o alergau până la poartă și reușeau să o țină în afara proprietății. Pisicile calico sunt fandosite, arțăgoase, temperamentale, pisici-decor și nu se bucură de popularitate nici măcar în rândul suratelor.

fea

Într-o zi a profitat de absența provizorie a norvegienelor de pădure, a traversat grădina și s-a postat în pragul bucătăriei. Am deschis ușa, am văzut-o, am închis ușa. „Prea urâtă”, am decretat nu foarte convinsă. Am deschis ușa din nou. A intrat. S-a lipit de picior cu întreg corpul marca Gauguin și am devenit pe loc colege de încăpere. Fea nu obișnuia să îmi permită să citesc. Se așeza atât peste volumele de poezie, cât și peste romane. Adormea peste laptop, telefon, telecomandă și mușca ostentativ dacă încercam să îmi recuperez bunurile și demnitatea. Mă ascundeam de tiran. Mieuna. Comiteam o infracțiune.

Herta (august 2015 – ), însă, lucrează în ture, iar în fișa postului sunt menționate:

  • manifestarea interesului față de mirosul cărților, aceste obiecte senzuale ca o măslină, dar care totuși nu se mănâncă;
  • asigurarea celor trei stăpâni de talie mică, medie și mare de aleasa considerație felină în raport cu obiectul-aproape-măslină-care-nu-se-mănâncă-dar-care-joacă-rol-de-pilă-pentru-unghii.

Dacă ar scrie cronici, Herta ar reacționa favorabil la „Pe neașteptate, dragoste”, de Aharon, și la „Kafka pe malul mării” a lui Murakami.

herta

Dacă Herta ar scrie poeme, ar fi neîndoielnic o fracturistă:

strachina mea goală & stomacul meu gol & camera mea goală: astăzi, la naiba,
va fi f. f. greu

herta

Dacă Herta ar fi personaj, s-ar întrupa în „Mireasa tânără” a lui Baricco, sub imperiul așteptării, sedusă de ritualuri zilnice interminabile, reflexivă și generoasă cu „utopiile necesare” pe care i le livrăm.


Liviu G. Stan este jurnalist freelancer. A publicat interviuri, editoriale, eseuri, reportaje, cronici literare, antropologie urbană, politologie, proză în Obiectiv Cultural, Orizont, Cultura, Tiuk, Europa, Timpul, Antares, Viaţa Românească, Revista de suspans, Observator Cultural, Discobol, LaPunkt etc. Cărţi publicate: Yima, Sânge de pasăre pe haineCasele vor uita.

Iulia Modiga – „Pionierat” publicistic în „Stare de urgență”, „Revista la Plic” și „Tiuk!”. Doctor în sociologie, expert în problematica românilor de pretutindeni, scrie studii, articole științifice, este redactor-șef al unei publicații de știri online, militează pentru unirea României cu Rep. Moldova. A debutat la timp cu volumul de poeme „Bagdad” (Ed. Karth, 2015). Are 31 de ani.

Un comentariu
  1. rugina oana

    Pisica aia marmoata din imagine nu e calico ci tortoiseshel , calico sunt in culori mult mai distincte si mai conturate.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *