După ce am vorbit despre eBooks, despre audio books și despre cursuri online, am găsit încă un subiect despre care sa scriu care nu este o carte dar care are, sper eu, șanse să intereseze pe iubitorii de cărți.
Așa numitele ”panel games” sunt o forma de concurs cu participanți celebri, in care, de cele mai multe ori, miza nu o reprezintă premiul, ci amuzamentul spectatorilor. ”Just a Minute” e probabil cel mai longeviv panel-show, și este găzduit de BBC Radio 4 din 1967. Are pana la data asta 834 de episoade difuzate, iar gazda lui, Nicholas Parsons, nu a lipsit de la nici unul dintre ele.
Motivul pentru ca scriu aici despre o emisiune de radio britanică are o legătură, poate nu evidentă, cu peisajul mediatic local. Dați-mi voie să vă spun care e miza lui ”Just a Minute”. Fiecare dintre cei patru invitați trebuie să vorbească liber, pe un subiect dat, pe parcursul unui minut, fără ezitări, repetiții sau devieri de la subiect. Dacă reușește să o facă fără a fi întrerupt, primește un punct. Ceilalți participanți pot să-l întrerupă pe vorbitor dacă încalcă oricare dintre regulile de mai sus și să primească puncte și șansa de a vorbi pentru secundele rămase din minutul respectiv.
Dacă aveți ocazia, aș vrea să încercați să ascultați un episod din emisiune. În săptămânile când emisiunea se difuzează în Marea Britanie, ea poate fi ascultată online oriunde în lume, de pe site-ul BBC, unde, din păcate, în perioada aceasta sunt disponibile doar frânturi din episoade vechi. Zece episoade din 2012 au fost inregistrate pentru televiziune, și pe ele le puteți vedea aici
Cei patru participanți sunt actori, jurnaliști, oameni de televiziune, politicieni, iar între ei se află Stephen Fry, Hugh Bonneville (din Downton Abbey), Eddie Izzard, Jonathan Ross și Clement Freud, politician britanic și nepot al lui Sigmund. Restul oaspeților sunt nume cunoscute publicului britanic, dar care nu au trecut Canalul și nu sunt familiare restului Europei.
În pofida subiectului aparent arid, show-ul se bucură de o mare simpatie și popularitate până astăzi, ceea ce ridică întrebări cu privire la motivul pentru care oameni din toată lumea, din cele mai diverse zone și cu cele mai variate profesii ascută o asemenea emisiune. Nu e vorba despre substanță, cât despre formă. Subiectele pe care participanții la cele peste 800 de episoade au avut de vorbit pentru doar un minut sunt dintre cele mai diverse și ciudate, de la Abraham Lincoln la afrodiziace la bebeluși amuzanți la cadouri nedorite la zen budism.
Puțini au fost participanții care au reușit să vorbească un minut fără a fi întrerupți. Episoade întregi, chiar sezoane, au trecut fără ca un singur concurent să fie lăsat să termine de vorbit pentru că a ezitat, a repetat cuvinte sau s-a abătut de la subiect. Ascultând show-ul devine evident cât de greu e să vorbești bine. În ce măsură ezitarea e parte din discurs, repetiția este o formă de accentuare a unor idei, iar devierea e în natura noastră. În ”Just a Minute”, unde întreruperea vorbitorilor e o sursă de umor, încercarea de a vorbi neîntrerupt devine un fel de probă sportivă. În viața reală, vorbitul coerent și cursiv e, în sine, o sursă de umor.
Și aici apare legătura cu situația noastră actuală. Britanicii, crescuți într-o cultură a dezbaterii verbale elegante, marcate de fair play, pot să se bucure de un show în care miza este vorbitul neîntrerupt, pentru că, la ei, regulile bunului simț te încurajează să îți asculți oponenții și să-i lași să termine de vorbit, înainte de a-i contrazice sau ataca. La noi un asemenea show ar fi de neconceput, pentru că vorbitorii, mai ales dacă au un microfon în față, nu pot trata propriul discurs ca pe o joacă, cu atât mai puțin o joacă bazată pe reguli clare și ferme. La noi, dacă începi să vorbești, nu te lași întrerupt de nimeni, pentru că dreptul de a-ți exprima opinia e câștigat cu greu și niciodată abandonat. La noi ar fi cel mai tare nevoie de o asemenea emisiune, care să domolească spiritele și să aducă disciplină și fair-play în dialog. La noi o asemenea emisiune nu se va face niciodată, așa că, dacă doriți să vă distrați un pic și să vă convingeți cât de greu e să vorbești neîntrerupt, încercați originalul britanic.
Ta-da and cheerio!
