Ros Rixon este una dintre artistele mele preferate când vine vorba de cărţi tăiate. Pentru că plecând de la forma cărţii investighează cât de mult poate fi despărţită de mesaj. Iar întrebarea ei, extrem de simplă, este una la care până acum nu m-am gândit niciodată serios: de ce preţuim o carte, de ce nu ne-am atinge de ea în sensul distructiv? E datorită imaginii prea puternice pe care o avem despre ea pe raft sau de teamă de a nu-i distruge mesajul pe care-l poartă?
Îmi mai place şi datorită mixului de ţări prin care a trecut (născută în India, de cetăţenie canadiană, dar trăieşte de ani buni în Marea Britanie). Dar şi pentru că a început să-şi transpună întrebările despre artă, despre dependenţa dintre formă şi idee direct în scoarţa cărţilor în timp ce, la universitate fiind şi tot timpul încojurată de pagini întregi de istoria artei, a realizat două lucruri: că pe măsură ce citeşte mai mult, creează tot mai puţin; şi că, din moment ce în jurul ei stau numai cărţi, trebuie să-şi înceapă căutările plecând de la ele.
How to be an artist
The Meaning of Art
How to Understand Sculpture. Toate fac parte din seria Taken Out of Context
A mers până acolo încât a golit cărţile de cuvinte, de fraze, pe care le-a lăsat să curgă în afara unor pagini de răsfoit. Ce se întâmplă în imaginarul nostru acum? Cum mai percepem cartea – ca pe un schelet căruia îi dă suflu o reţea de cuvinte? Mai păstrăm ideea cărţii văzând-o aşa? Asta apropo de concluzia lui Flaubert:
So it is impossible to detach the form from the idea, for the idea only exists by virtue of the form.
Taken as read, din seria In the Line of Vision
The Comparative Method – In the Line of Vision
Conversation Pieces – every new thought.
Şi îmi mai place pentru că ea însăşi şi-a ales ca motto câteva versuri ale lui Transtromer, pentru că, spune Ros, oricât a încercat să creeze ceva doar de dragul creativităţii, cuvintele au ieşit mereu la suprafaţă – gândim şi creăm numai în cuvinte, de fapt.
Weary of all those who come with words,
words but no language.
I make my way to the snow-covered island.
The untamed has no words.
The unwritten pages spread out on every side
I come upon the tracks of deer in the snow.
Language but no words.
Art of Creation
Some questions in Estethics – seria Spheres
În final, două subiecte universal valabile şi în artă, şi în cărţi – ce e arta şi despre violenţă. Şi cu asta închidem cercul.
Violence in the Arts
What is Art?
Reunion – şi cercul creaţiei s-a închis!
