În colecţia „Victoria Books” a Editurii Publica, destinată biografiilor unor personalităţi din toate domeniile, o parte semnificativă este dedicată figurilor din domeniul tenisului. Alături de biografiile „greilor” Andre Agassi şi Pete Sampras, colecţia propune şi povestea starurilor în vogă acum, precum Rafael Nadal, Novak Djokovic şi Andy Murray. Autobiografii sau biografii, aceste cărţi fac cunoscut universul personal al jucătorilor, dificultăţile pe care le-au înfruntat, felul în care cariera lor le-a afectat viaţa personală, precum şi de ce sacrificii a fost nevoie pentru a ajunge în avanscena tenisului mondial.
Dintre cele trei cărţi menţionate, autobiografia lui Rafael Nadal este abordată într-un stil aproape literar, aşa cum, de altfel, a fost scrisă şi cea a lui Andre Agassi (stilul scrierii mulându-se, aş spune, pe stilul nonconformist de joc al tenismenului). Naraţiunea la persoana întâi, din perspectiva lui Rafael Nadal, este alternată de naraţiunea integratoare a lui John Carlin (senior international writer la El País şi autorul biografiei din 2009 a lui Nelson Mandela), dintr-o perspectivă mai generală, însumând părerile oamenilor din jurul lui Nadal cu propriile sale reflecţii.
Rafael Nadal, născut în 1986 în Manacor, Spania, a câştigat toate turneele de Mare Şlem până la vârsta de 24 de ani, fiind cel mai tânăr jucător din circuitul profesionist care să reuşească această performanţă. Cum anume se naşte un astfel de campion şi de ce este nevoie pentru o asemenea ascensiune le dezvăluie „povestea lui”.
Începutul cărţii creează senzaţia de literatură, cu o plonjare directă în universul explorat: „Liniştea. Asta te şochează când joci pe terenul central de la Wimbledon. Loveşti mingea de gazonul moale şi nu se aude nimic, o arunci în aer pentru serviciu, loveşti şi auzi ecoul propriei lovituri”.
Fără să se teamă să-şi expună slăbiciunile, Rafel Nadal povesteşte că tenisul ţine foarte mult de dispoziţie, de starea pe care o ai în ziua meciului şi uneori, după o înfrângere dureroasă, cum a fost cea în faţa nemesisului său, Roger Federer (tandemul Rafael Nadal – Roger Federer îmi aminteşte de meciurile strânse şi tensionate între Agassi şi Sampras), în finala de la Wimbledon din 2007, a simţit că cedează psihic, neputând să se împace cu gândul că a pierdut din cauza lui, din cauza lipsei de concentrare.
În ajunul meciurilor de la Wimbledon, Rafa găteşte, îl ajută să se detensioneze şi să-şi mai ia gândul de la confruntarea care urmează. Este gurmand, înnebunit după şuncă, brânză şi roşii, mâncarea tradiţională a Spaniei, după cum descrie mama sa. Portretul său e completat de plăcerea lui pentru pescuit şi sky-jet, dar, pentru a înota, trebuie întotdeauna să vadă fundul apei, îl deconspiră sora sa. Totuşi, cea mai mare anxietate a sa confirmă faptul că cei apropiaţi lui sunt punctul central al vieţii, elementul de echilibru: cea mai îngrozitoare spaimă a lui Rafa e că ceva rău s-ar putea întâmpla familiei sale.
„Dacă Nadal, puternic şi vânjos, era imaginea forţei brute, naturale, Federer – subţire şi suplu, cu cinci ani mai vârstnic la cei douăzeci şi şapte ai săi – era imaginea graţiei înnăscute. Dacă Nadal, care doar ce împlinise douăzeci şi doi de anim era asasinul cu sânge rece, Federer era aristocratul ce ieşise la o plimbare şi care făcea delicat cu mâna în toate direcţiile de parcă ar fi fost proprietarul Wimbledonului şi ar fi întâmpinat oaspeţii unei petreceri private în grădină.”
Chiar şi după reuşitele avute în carieră, Rafa tot nu simte că se poate prezenta la un meci relaxat, sigur pe el. Întotdeauna există riscul să rateze lovituri pe care le-a exersat de milioane de ori, pentru că „nicio minge nu vine la fel, nicio lovitură nu este identică cu alta”. Dar important este, pentru un jucător care vrea să se menţină în top, să înţeleagă faptul că tenisul este, în primul rând, un sport al minţii şi că trebuie să-şi ţină cât mai bine sub control fricile fireşti care apar înaintea unui meci.
Puternic, serios, servind loviturile ca şi cum „ar trage cu puşca”, Nadal este un personaj dual: pe cât de temut este pe terenul de tenis, o imagine a „sportivului erei moderne”, Rafa este o persoană obişnuită în viaţa de toate zilele, este modest şi adesea nesigur, având nenumărate temeri. Un aspect foarte interesant în viaţa lui Rafa este importanţa pe care o joacă pentru el familia. Familia joacă un rol crucial, inclusiv în evoluţia sa profesională. Sunt o familie extrem de unită, mulţi membri vin la meciurile lui mereu şi primul său gest, după câştigarea unei partide, este să se ducă să-i îmbrăţişeze. Şi, mai mult decât orice, Rafa nu uită să-i dedice timp „de calitate” familiei sale. Deşi are un program extrem de solicitant, Rafa nu-şi impune un ritm înnebunitor, plin de sacrificii.
„Starea de fericire şi bună dispoziţie are un impact major asupra jocului pe care îl fac, asupra antrenamentelor şi partidelor pe care le joc. A-mi nega anumite plăceri necesare ar fi contraproductiv. Ajungi să fii amărât, să urăşti antrenamentele şi chiar tenisul, sau să te plictiseşti de el, aşa cum ştiu că au păţit unii jucători ce au dus la extrem principiul negării de sine. Cred că este timp şi loc pentru toate, dacă nu pierzi echilibrul şi nu uiţi care-ţi sunt priorităţile.”
Foarte matur pentru vârsta sa, Rafael Nadal a înţeles de timpuriu că succesul în tenis ţine uneori de un fir de aţă şi că o accidentare poate să-ţi curme orice evoluţie. La nici douăzeci de ani, o accidentare l-a făcut pe Nadal să piardă multe participări la turnee importante şi să înţeleagă faptul că face parte dintr-o categorie privilegiată, dar că trebuie să profite de orice şansă ivită, pentru că s-ar putea să nu se mai întâlnească a doua oară cu ea.
„Cu cât trece timpul, cu atât mai strident devine tic-tacul ceasului. Acum ştiu că, dacă apuc să joc la acelaşi nivel de performanţă la douăzeci şi nouă sau treizeci de ani, voi fi un om foarte norocos şi foarte fericit. Cum spune prietenul meu, Tomeu Salva, am devenit foarte repede «un bătrând jucător tânăr».”
Rafael Nadal (împreună cu John Carlin), Rafa. Povestea mea, traducere de Florin Tudose, Editura Publica, 2012
Puteți comanda cartea de pe librăria online Cărturești la prețul de 39 lei – aici. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea comenzii, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.
