Bookaholic

Nu mai este un secret pentru nimeni că România are nevoie de îmbunătățiri în sistemul de învăţământ. Povestea este, desigur, alambicată, iar polemicile au făcut prima pagină anul acesta, când un număr îngrijorător de elevi nu au promovat examenul de Bacalaureat.

Sistemul de examinare şi notare s-a schimbat în ultimii 20 de ani de nenumărate ori, chiar şi în cadrul aceluiaşi ministeriat. Acestea fiind spuse, e de ordinul SF-ului să găseşti o metodă de a mai apropia un copil de literatură, atunci când nici profesorii nu mai ştiu cât va mai dura până alte norme vor fi aplicate sau alte procente din salarii vor mai fi tăiate.

În urmă cu puţin timp rămâneam surprinşi să aflăm la lectura Biancăi Burța-Cernat că în sistemul preuniversitar autohton nu se mai studiază nicio femeie. Noi am plusa spunând că pentru părinţii şi bunicii noştri noţiunea de elemente de expresivitate şi limbaj este extraterestră, precum este de neconceput şi lipsa studiului gramaticii după 4 ani de gimnaziu.

Generaţiile actuale au fost acuzate (şi nu de multe ori pe nedrept) că suferă de mari lacune în materie de cultură generală. Un motiv deloc departe de realitate este lipsa acută a lecturii. Prima întrebare care trebuie pusă, în acest caz, este de ce copiii nu mai citesc. Răspunsul este simplu: pentru că petrec prea mult timp în faţa calculatorului, pe internet.

Acestea fiind lesne de concluzionat, în condiţiile în care tehnologia avansează atât de repede, de ce nu a venit nimeni până acum cu ideea de a folosi internetul ca bază de comunicare literară în școli? De ce Eminescu sau Caragiale să nu aibă parte de trailere care să suscite interesul precum l-ar face un “Twilight” sau “Harry Potter” înainte de a apărea în cinematografe?

Dacă tot studiem elementele de limbaj cu emiţători şi receptori, de ce să nu fie folosit un canal adecvat pentru a face auzită informaţia celor cărora facebook-ul şi youtube-ul le ocupă mai mult timp decât rafturile unei biblioteci?

Recent am aflat de un proiect care are ca scop tocmai comunicarea de acest gen. Ai putea spune că e futurist și tocmai de aceea, momentan, READ IT este implementat în 5 licee din 5 ţări diferite. În România, READ IT (care face parte dintr-un program co-finanţat de UE), va fi introdus prin Curtea Veche Publishing la Liceul Ovidius din Constanța.

Ar putea părea un pic straniu alegerea implementării acestui proiect într-unul din cele mai bune licee din ţară (anul acesta se pare că a fost al optulea după ultima medie de admitere, iar procentul de promovabilitate la bacalaureat de 99,42%). De ce i-am îndrepta spre lectură pe copiii care statistic nu au carențe lingvistice? Ei bine, pentru că inclusiv în acest gen de licee se citeşte puţin, parţial şi din cauza materiei studiate, dar aceasta este altă poveste. Probabil că a merge la un liceu unde promovabilitatea a fost aproape nulă ar fi avut, cel puţin în România, o dimensiune mai curând socială decât academică.

Proiectul de cercetare READ IT include o serie de instrumente TIC (tehnologia informațiilor și comunicațiilor) și tehnici digitale de povestire în metoda de predare. A demarat în decembrie 2010, urmând să se termine în noiembrie anul viitor, iar ţinta principală sunt elevii şi profesorii de liceu din România, Italia, Danemarca, Turcia şi Marea Britanie.

Zilele acestea, reprezentanţii din ţările partenere se întâlnesc la Bucureşti pentru a testa platforma online de învăţare destinată instruirii profesorilor şi planificarea etapelor următoare în implementarea proiectului. Această metodologie îi va ajuta pe profesori să experimenteze noi abordări didactice la clasă.

Demult voiam să vedem la catedră tipul de profesor jucat de Michelle Pfeiffer în “Dangerous Minds” sau Robin Williams în “Dead Poets Society”. Până de curând părea să fie doar o slăbiciune dictată de Hollywood. Acum, însă, sperăm ca modelul acela de profesor-pedagog iubit de elevi să se formeze şi la noi, iar într-o zi ar fi interesant să mergem în inspecţie la orele de română să vedem ce pagină de facebook ar face un elev de clasa a 12-a lui Ilie Moromete. 🙂