În cazul în care nu ştiaţi încotro se îndreaptă revoluţia digitală, am aflat că destul încât să zguduie un brand de peste 200 de ani. Oficial, Encyclopedia Britannica va fi scoasă din print. Multele volume cu care ne-am obişnuit prin librării nu vor mai fi scoase pe piaţă, pentru prima dată în 244 de ani, miza rămânând, conform preşedintelui Britannicii, Jorge Cauz, să se concentreze exclusiv asupra enciclopediei digitale şi instrumentelor educaţionale.
Mulţi fani care au fost de generaţii întregi alături de Britannica ar putea fi dezamăgiți de veste. Cauz susţine, însă, că o legendă nu poate sta în fața evoluţiei şi că, în prezent, doar 1% din încasările totale sunt aduse de Britannica tipărită, 15% de versiunea online, iar restul, de peste 80%, de instrumentele şi produsele curiculare.
E clar, în fața teoriilor evoluţioniste, a capitalismului şi revoluţiilor de orice gen, omul nu poate face mare lucru. Multe au dispărut o dată şi cu revoluţia industrială. Nostalgiile sunt lipsite de valabilitate pentru că nu vând suficient decât la anticariat sau la casele de licitaţii. Ne temeam că presa va converge spre online, însă literatura ia la fel de vertiginos calea digitală, un indicator mai bun decât dispariţia Encyclopediei Britannica negăsindu-se în prezent.
Pe de altă parte, aceasta ar putea fi o veste bună pentru adepții Wikipedia, care vor avea la dispoziţie, pe această cale, încă o sursă de informaţii, pe care Jorge Cauz o recomandă ca fiind mai completă şi conformă cu istoria/ realitatea, printre cei care contribuie la conţinutul său numărându-se laureaţi cu Nobel şi şefi de stat precum fostul preşedinte american Bill Clinton şi arhiepiscopul sud african Desmond Tutu.
Actualmente, Wikipedia pare să câştige teren în bătălia pe online, însă e posibil ca din momentul în care Britannica îşi va concentra atenţia exclusiv către zona digitală, lucrurile să se schimbe, cu toate că va fi un portal pentru care consumatorii vor fi nevoiţi să plătească.
Cauz spune însă că Wikipedia este ca o multitudine de voci care vorbesc în acelaşi timp, care, cel mai probabil, consideră enciclopedia datând din 1768 ca fiind relicva unei epoci încheiate. Noi am spune, însă, că Britannica e mai curând asemeni unui domn educat din înalta societate, care vorbeşte într-o engleză impecabilă şi citează din cărţi şi manuale de istorie.
Cu siguranţă poziţionându-se în direcţia unor cititori mai avizaţi şi dispuşi să plătească o informaţie documentată, e posibil să se diferenţieze cu timpul de Wikipedia, nedistanțându-se de obiectivul de a se transforma într-o reţea internaţională ce va aduna cititiori din întreaga lume sub aceeaşi umbrelă.
Rămâne să vedem ce se va întâmpla. Până una alta, voi ce părere aveți despre scoaterea de pe print a Encyclopediei Britannica?
