Când mă gândesc la un fin observator al lumii, inevitabil în minte îmi apare Ana Blandiana, iar dovada supremă a acestui mod de a vedea lumea şi de a-i oferi mai multe faţete pe care suntem adesea porniţi să le trecem cu vederea stă în volumul său de memorii selective, Fals tratat de manipulare. Citeşte tot articolul
Nu ne naştem femei, ci devenim, scria Simone de Beauvoir acum multă vreme. Cuvintele, răspândite de la o ureche la alta, pagină cu pagină, continuă să ne amintească un adevăr profund: suntem ceea ce alegem să devenim sau ceea ce ne lăsăm să devenim. Ne construim prin experienţele pe care le alegem sau prin cele cărora le dăm voie să continue. Indiferent de hotărârile pe care le luăm, un lucru e cert: aproape tot ceea ce experimentăm ne formează, iar intersectările cu alţi oameni sunt, cel mai adesea, întâlniri marcante, semne de exclamaţie sau, după caz, de întrebare, răspunsuri sau, dimpotrivă, noi motive de drumeţie şi de aspră cercetare. Citeşte tot articolul
