Tag: autobiografie

Imagine publică și viață privată în autobiografie. Intimitate. Rușinea și rememorarea

„Ce n’est pas ce qui est criminel qui coute le plus a dire, c’est ce qui est ridicule et honteux”. (1) Rousseau, Confessions

Eseu de Maria Ioana Oancea

Una dintre principalele probleme pe care le pune autobiografia este raportarea la adevăr - nu neapărat la un adevăr absolut, dar cel puțin la adevărul subiectiv, ceea ce consideră adevărat cel care scrie. Rousseau promite cititorului său că va încerca să spună mereu adevărul și, dacă se va întâmpla să spună un neadevăr, cu siguranță nu va fi unul despre care el știe că nu e adevărat. Totodată, ceea ce este chiar mai semnificativ, Rousseau se angajează să nu treacă nimic cu vederea.

Citeşte tot articolul

Anchetă: 5 scriitori despre fluctuații ale genului

Primăvara vine cu întrebări care nu au gen, nici ierarhii, nici perspective unilaterale. Întrebați dacă „A existat vreo tendință de a scrie dintr-o perspectivă diferită, de a vă juca cu fluctuații ale genului? Cum vă simțiți când scrieți din perspectiva sexului opus, aveți o altfel de libertate?”, cinci scriitori - Dagmar Dusil, Angela Baciu, Cătălina Florina Florescu, Emilian Pal și George Ștefan-Niță - au răspuns la această provocare după cum veți vedea în rândurile de mai jos.

Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 povești de viață

În ultima vreme, pe listele mele de bookaholic s-au adunat și mai multe cărți decât de obicei. Traduceri sau cărți scrise de autori români, avem o piață de carte din ce în ce mai mare și mai interesantă. Am ales pentru această listă de bookaholic 5 biografii sau autobiografii care mi-au atras atenția. Le-am denumit „povești de viață” pentru că a fost dificil să găsesc o altă „umbrelă” sub care să le adun pe toate și asta mi s-a părut că ar fi cea mai potrivită. Citeşte tot articolul

Cronicile scriitoarelor: „Arta de a cere”, de Amanda Palmer

Am promis să mă ocup de o rubrică (bi)lunară, dedicată exclusiv scriitoarelor, din motive foarte simple: există încă prejudecăţi care trebuie demontate, există foarte multe stereotipuri şi preconcepţii care ating şi scrisul şi, dincolo de asta, există o expunere mai mică pentru scriitoare ‒ mai puţin spaţiu alocat cronicilor, o mai mică prezenţă a lor în topuri şi pe listele care anunţă premii literare. Argumentele pentru existenţa unei astfel de rubrici pot să umple pagini întregi. Concluzia este că va exista pentru cel mai simplu dintre ele: este nevoie de ea. Citeşte tot articolul

(Închis) Concurs: Câștigă 2 pachete cu cele 2 volume „Lupta mea”, de Karl Ove Knausgård

Așa cum și-a obișnuit cititorii fideli, Bookaholic revine cu un nou concurs, organizat în parteneriat cu Editura Litera. De curând, a apărut cel de-al doilea volum din seria „Lupta mea” a scriitorului norvegian Karl Ove Knausgård - o serie mult apreciată peste hotare, care a început să fie publicată și la noi în septembrie 2015. Un pretext la fel de bun ca oricare altul pentru a vă da posibilitatea de a-l citi printre primii. Ne-am gândit și la cei care nu sunt familiarizați cu Knausgård și cărțile sale, așa că oferim, la pachet, primele două volume ale seriei „Lupta mea”. Nu de alta, dar sunt prea faine pentru a fi ratate de vreun bookaholic.  Citeşte tot articolul

„Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975)”, de David Lodge, în Biblioteca Polirom

Născut într-un ceas bun. Memorii (1935-1975) este un adevărat regal autobiografic, căci surprinde toate ipostazele, umane sau profesionale, ale personalității celebrului romancier David Lodge. Acesta își urmărește fără inhibiții și prejudecăți prima jumătate a vieții, copilăria petrecută sub permanenta amenințare a războiului, anii de școală și apoi de colegiu, la University College of London, și perioada serviciului militar urmată de relația de lungă durată și căsătoria cu frumoasa Mary Jacob. Citeşte tot articolul

O mitologie a originilor – Sectanții, de Vasile Ernu

Cartea lui Vasile Ernu, „Sectanții” (Polirom, 2015) e un soi de ficțiune autobiografică. Nu avem de unde ști dacă istoria relatată a fost realmente trăită de autor, dacă e deci conformă cu realitatea, cert este că ea respectă convenția autenticității, prin scrierea la persoana I și abordarea unei formule confesive. E greu de spus, așadar, cât e istorie și cât e literatură aici, dar a le departaja e simplist și inutil. Naratorul-protagonist își asumă rolul de portavoce a comunității religioase căreia i-a aparținut și încă îi mai aparține, dacă nu prin altceva, atunci măcar prin fervoarea cu care își proclamă convingerile. Nu e fără însemnătate că pretextul narativ al cărții e tocmai moartea tatălui, așadar bilanțul comunității se face într-un moment de cumpănă, în care adevăruri mocnite ies la iveală, sfidător. Cartea poate fi citită și ca un manifest, ca o revanșă a unei comunități de năpăstuiți pentru care izbăvirea vine din chiar anatema aruncată asupra lor. Citeşte tot articolul

Interviu cu Immanuel Mifsud

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu

„Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi” – Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu într-o carte de zile mari

Am primit cu entuziasm vestea apariției volumului Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi (Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, noiembrie 2014, 304 pagini), scris la patru mâini de Emil Brumaru & Veronica D. Niculescu (sau Veronica D. Niculescu & Emil Brumaru, căci în carte se simte, în mod egal, suflul amândurora). Dialogurile lor meritau o carte, una frumoasă, care să stea la căpătâiul oricărui iubitor de literatură, așa că mă bucur că au primit trup și coperte noi și au pornit în lume, la colindat case și incitat mințile.  Citeşte tot articolul

Mark Twain, Autobiografie

Mark Twain este unul dintre mulții autori catalogați eronat sau superficial drept literatură pentru copii. Citim, într-adevăr, în copilărie Aventurile lui Tom Sawyer sau ale lui Huckleberry Finn, poate ne mai apropiem de un Prinț și cerșetor și cu asta s-a cam terminat prezența lui Twain în viața noastră de cititor adult. Și e mare păcat, pentru că deși valoarea cărților despre cele două haimanale este incontestabilă în literatura pentru copii și adolescenți, Twain are lucrări superioare acestor "amintiri din copilărie", versiunea de Missouri, petrecute în același timp cu trăznăile de la Humulești. Citeşte tot articolul

Educație siberiană, de Nicolai Lilin – cartea și filmul

'Orice autobiografie este o poveste și orice scriere este o autobiografie', spunea JM Coetzee, definind un soi aparte de ficțiune autobiografică, autre-biografia, parte memorii, parte literatură. Cu acest lucru pus de la bun început pe masă vom putea să evităm capcanele cărții de istorie și să luăm Educație siberiană de Nicolai Lilin așa cum este. Citeşte tot articolul

Chris Hadfield, Ghidul unui astronaut despre viața pe Pământ

O fi fost Gagarin primul om în spațiu, iar Armstrong primul pe lună, dar primul astronaut care se poate lăuda cu primul videoclip muzical înregistrat în spațiu, cu cea mai bună campanie de social media și cu cea mai vizibilă, din această cauză, misiune pe Stația Spațială Internațională, este colonelul canadian Chris Hadfield. Care nu numai că a strâns aproape două milioane de fani pe Twitter și Facebook la un loc, dar a ajuns la 22 de milioane de vizualizări la emoționanta versiune personală a cântecului Space Oddity al lui David Bowie (clip mai jos). Citeşte tot articolul


Recenzie Draga viata de Alice Munro

Dragă viață de Alice Munro – un volum spectaculos de proză scurtă

Abia am terminat de citit volumul acesta de proză scurtă, Dragă viață de Alice Munro, cea mai recentă carte a sa (în original, Dear Life, 2012) - și ultima, dacă ne luăm după declarațiile autoarei - și sunt într-o stare aparte de euforie. Pe de o parte, aceasta se datorează povestirilor minunate pe care le-am citit. Pe de altă parte, euforia vine și din lipsa de somn (cu Alice Munro nopțile albe sunt atât de scurte...). Citeşte tot articolul