Tag: barbati

Comme ci, comme ça… Amélie Nothomb, „Să-ţi ucizi tatăl”

… cam aşa s-ar putea descrie cel de-al douăzecilea roman al lui Amélie Nothomb, Să-ţi ucizi tatăl (Tuer le père, 2011). Nici prea-prea, nici foarte-foarte: cu o intrigă destul de facilă şi fără prea multă filozofie, dar cu personaje bine conturate, Să-ţi ucizi tatăl dezvoltă o poveste ce mizează pe relaţia tată – fiu, dar nu cea de sânge, ci cea care derivă din legătura iniţială maestru – discipol, devenită mult mai profundă. Cu note freudiene, povestea dintre doi magicieni geniali – Joe Whip şi Norman Terence – se dezvoltă pornind de la două puncte specifice complexului oedipian: ura faţă de tată şi dragostea faţă de mamă, în cazul adolescenţilor. Citeşte tot articolul

La umbra protectoare a pseudonimului masculin

S-ar zice că s-au dus vremurile când a fi femeie şi, în acelaşi timp, scriitoare însemna un act ce contrazicea bunele moravuri şi că acum nu te mai împiedică nimeni să scrii ce vrei, când vrei, să publici cu ce pseudonim vrei, şi asta poate doar de amorul artei. Dar amorul artei nu a fost mereu atât de liber cum ne imaginăm şi multe femei au fost nevoite, de-a lungul timpului, să recurgă la artificiul pseudonimului masculin pentru a avea o şansă de a fi luate în serios. Ce trebuie semnalat e că „vremurile apuse” nu sunt chiar atât de îndepărtate – întâlnim şi astăzi cazuri de scriitoare care sunt nevoite să recurgă la compromisuri de acest gen, „sugerate” de edituri, cum ar fi să semneze cu iniţiale, care să dea cel puţin o notă neutră numelui. Citeşte tot articolul

Men of the Stacks – bibliotecarii sexy

Recunosc cinstit că nu mi-am înnoit legitimaţia la bibliotecă de multă vreme, dar am avut de-a lungul timpului diverse experienţe legate de acest spaţiu şi de bibliotecari: primul bibliotecar din viaţa mea, o doamnă tonică, draguţă, care îmi recomanda cele mai frumoase cărţi pentru copii; atenţionările din sala de lectură când, adolescentă fiind, chicoteam cu colegii de liceu în timp ce conspectam; serile lungi la biblioteca facultăţii unde era să rămân încuiată de vreo două ori, căci bibliotecar era o domnişoară amabilă, dar cam distrată şi lista poate continua. Citeşte tot articolul