Tag: bookshake

Bookshake în oglindă – cum am văzut noi și cititorii noștri cotidianul editat la Bookfest

Cu zece zile în urmă, eram în sevrajul post-Bookshake. Sigur, se adunase multă oboseală, dar ne și lipseau foarte tare cotidianul, adrenalina de la târg, sesiunile de brainstorming, lucrul în timp real etc. etc. În acest context, ne-am gândit că ar fi fain să vă povestim câte ceva despre ce a însemnat Bookshake pentru noi, cum a fost gândit și cum a fost experiența editării lui. Ni s-a părut relevant ca, în același material, să strângem și includem și câteva opinii ale cititorilor și ale profesioniștilor din domeniu vis-à-vis de ziarul pe care l-au găsit, luat și citit la Bookfest, ediția 2016, sau online aici, pe Bookaholic.  Citeşte tot articolul

Bookfest în era plagiatului

Nici unul dintre candidații pentru București nu a scos vreo vorbă despre Bookfest. Nu au trecut pe acolo, nu au postat vreo invitație pe Facebook. Și asta nu ar fi, totuși, mare lucru. Însă nici unul dintre candidații pentru București nu are vreo postare pe Facebook despre o carte citită în ultimul timp sau cândva în timpul vieții. Nici moartea nu i-ar putea îndupleca să comită gestul – rușinos, se înțelege – de a citi vreunul din acele obiecte ciudate și rușinoase. Citeşte tot articolul

Marele scotch sau cum arată târgul la închidere, seara

Știi că se va închide Bookfest-ul curând atunci când zgomotul de fond se diminuează, aerul e mai respirabil, iar oamenii se îndreaptă spre ieșire. Dar semnalul de închidere cel mai evident pentru noi a fost scotch-ul. Rolele interminabile de scotch care se dau de jur împrejurul standurilor, de sus până jos sau doar la mijloc. De parcă asta ar împiedica pe cineva să intre în vreun stand. Ne și imaginam cum, călcând pe lângă scotch, ar fi început să piuie alarmele, să vină un bodyguard plin de mușchi (vezi survival kit, nr. 1) și să-l radă pe cel care ar fi comis tâmpenia să subestimeze puterea scotch-ului, acest super sistem antifurt, sută la sută românesc. În fine, înțelegeți dumneavoastră de ce noaptea, după ora 20:00 sau 21:00, sunetul scotch-ului desprins de pe rolă ne distrează și ne rămâne în urechi o perioadă. De obicei, până trecem la corectură, îl uităm. Citeşte tot articolul

Rony Oren: „Înțelepciunea basmelor m-a fermecat mereu” (interviu)

Unul dintre cei mai cunoscuți și premiați animatori din lume, dar și un foarte talentat scriitor de cărți pentru copii, Rony Oren a venit la București la târgul de carte Bookfest. Dacă volumele sale nu sunt traduse încă la noi, filmele sale de animație pot fi vizionate, secvențial, pe YouTube. Vă vor plăcea tare! Și v-ar plăcea și de Rony Oren, sunt convinsă, este un om cald, entuziast, foarte expresiv, iubitor de povești bine spuse. Unde mai pui că m-a învățat să fac figurine din plastilină!... Citeşte tot articolul

Un îndrumar nestructurat de proză cehă contemporană (I & II)

Articolul de față nu își propune să fie un compendiu exhaustiv de proză cehă de după 1989, ci mai degrabă un sumar de propuneri proaspete pentru edituri, traducători, dar și pentru cititori. Am căutat autori și cărți din ultima vreme, care ar putea să fie interesante pentru publicul român și care merită să fie traduse – iar vestea bună este că unele dintre ele deja sunt traduse. Citeşte tot articolul

Burhan Sönmez: „Cel mai bun mod de a supraviețui este de a spune povești” (interviu)

Istanbul Istanbul este prima carte de-ale lui Burhan Sönmez tradusă în limba română, apărută cu câteva zile înainte de Bookfest 2016. Sönmez a fost în România la Festivalul Internațional de Literatură de la București din decembrie 2015, la câteva luni după ce-i fusese publicată Istanbul Istanbul în Turcia, roman care este acum tradus în peste 10 limbi. Am vorbit cu el, printre altele, despre cum a început să scrie, despre Istanbul, forța poveștilor, politică. Vă recomand din rărunchi romanul său. Și sper să vă convingeți că merită toată atenția voastră după ce citiți interviu acesta. Citeşte tot articolul

Mic ghid de orientat în târg pentru bookaholici-cinefili

Dacă dilema clasică ce a fost mai întâi, oul sau găina nu are încă o rezolvare certă, întrebarea ce e mai întâi, bookaholicul sau cinefilul pare mai simplă în aparență. Spun în aparență pentru că, dacă în urmă cu două sute de ani se scriau și se citeau cărți, fără să existe noțiunea de film, acum chestiunea e puțin mai complicată. Citim și vrem să și vedem filmele sau vedem filmele și vrem să citim și cărțile sau citim cărțile și ne facem noi filmele în cap, dorind ca cineva să concretizeze pe bune demersul ecranizării. Citeşte tot articolul

Vara nu-i ca iarna, clar

Pentru mine, indiferent de evoluția sa, târgul de carte ideal va rămâne cel de la Teatrul Național. Poate că după el tânjește studentul din mine, care cu greu strângea bani de-o carte, o bere și o țigară, toate trei savurate pe terasă, disimulând în spatele celor trei vicii realul interes pentru scriitorii pe care-i puteam vedea acolo. Să dai examen din optzeciști, apoi să-i vezi la o masă distanță de tine, abia aici intervine magia târgului... Atunci erau și mai puțin dezbinați de politici (reale și editoriale), iar cel puțin patru dintre ei nu muriseră, așa că-mi revine mereu în minte imaginea asta a lor așezați toți la o masă spre care trăgeam cu ochiul ascuns pe după vreo carte (eventual a unuia dintre ei). Citeşte tot articolul

Vânătoarea de cărți ieftine

Să fim sinceri. La târg venim din motive practice, în primul rând. Multe cărți la un loc, la prețuri mici, cu reduceri atât de mari încât să se ducă bugetul pe o lună doar pe cărți și apoi să ne hrănim până la salariu cu literatură și covrigi. E bine! Mai jos, câteva recomandări de chilipiruri numai bune de luat acasă. Citeşte tot articolul

Pișcotari sub acoperire

Istoria pișcotarilor (a celor care participă la evenimente mondene sau culturale cu un singur scop, acela de a-și umple burta și buzunarele cu orice) ar trebui începută cu un personaj din celebrul roman Peripețiile bravului soldat Švejk. Personajul de care vorbesc e agentul provocator Bretschneider, cel care, din câte se pare, bea pe veresie la cârciuma U Kalicha din Praga și trage cu urechea, pentru a-i demasca pe dușmanii Imperiului. Toată lumea știe câte parale face agentul (e prost, lacom, nemilos și hoț), dar, în vâltoarea evenimentelor, fiecare își dă drumul la gură, cu gândul că vorbele-i sunt nevinovate. Zadarnică prudență. Într-un stat polițienesc, cuvintele nu sunt nevinovate. Ele sunt ceea ce autoritățile decid că sunt. De aceea, cârciumarul Palivec va face zece ani de ocnă pentru lezmaiestate, iar Švejk, firește, va fi trimis la încorporare, carne de tun de o prospețime îndoielnică, în linia întâi, dar… Din acest dar buclucaș se naște cea mai celebră carte asupra Primului Război Mondial. Citeşte tot articolul