Tag: calatorii

Țăndări de lume

Uneori, tocmai când te aștepți mai puțin, țăndări din (supra)realitatea imediată îți sar în față și nu te poți da în lături de la a le oferi o cale de acces prin cuvinte. De dragul unei altfel de înțelegeri. Sau măcar de dragul neînțelesurilor și mai mari. Citeşte tot articolul


Part-time printre oameni #5

*** Ospătarul îmi pune ciorba în farfurie. Pe cămaşa lui albă, puţin deasupra mânecii, o gânganie – o văd cu coada ochiului. E mică gângania. Inofensivă. Aproape simpatică. Uite-o, înaintează de-a lungul antebraţului, se opreşte – a dat de o cută. Încearcă s-o escaladeze, se răzgândeşte, stânga-mprejur. Dacă n-ar exista posibilitatea să-mi pice în ciorbă, aş spune că-mi face plăcere să-i urmăresc cursa. Da' aşa, e mai nasol. Ce să fac, să suflu spre cămaşă? Pur şi simplu, să trag aer în piept şi să suflu? Tare? Nu merge, se sperie ăsta şi-mi toarnă ciorba în poale... Mai delicat, cum sufli într-o păpădie? Ce-o să creadă? Mai bine-i zic! Ce dracu' să-i zic? Ştiţi, gândacu'... Dacă nu-i plac gângăniile? Ciorba e fierbinte... Aş putea să spun mulţumesc, da, da, o să spun mulţumesc, deşi n-a umplut farfuria nici pe jumate, n-o să mă sa... Mulţumesc! Ne zâmbim, poftă bună etc. Mă trec dintr-odată transpiraţiile. Unde-i gângania??? Am pierdut-o doar o clipă din ochi şi-a dispărut! Unde mă-sa e, că pe cămaşa ăstuia nu e. Mă uit rapid în farfurie. Nu e. Nu e nici pe masă, nici în pahare. Ăăă, staţi puţin! Ospătarul se întoarce din drum, cu ce mă mai poate servi? Văd un punct negru trecând curajos de pe gulerul cămăşii pe gât. Mă bucur. Omul tresare şi pac, îşi arde una. Se uită în palmă, nu observă nimic. Era ceva? zice. Da, o gânganie. A omorât-o? Da. Se vede? Un pic. Îşi cere scuze. Nu-i nimic, să-mi aducă un pahar cu apă. Sigur. Zâmbeşte. Zâmbesc şi eu. Citeşte tot articolul

Interviu cu Ana Hogaș și Ionuț Florea, despre ce înseamnă să fii „oyibo” în Africa

Oyibo or Oyinbo is a word used in Nigerian Pidgin, Igbo and Yoruba to refer to a westernised people. In Nigeria, it is generally used to refer to a person of European descent or people perceived to not be culturally African. (de aici) Despre Ana și Ionuț și aventura lor am aflat absolut accidental, când frunzăream cărți aiurea printr-o librărie, și am dat peste Oyibo, un tom cât o cărămidă, care spune povestea celor 14 luni pe care le-au petrecut în Africa, plimbându-se cu motocicleta dintr-o țară în alta, de pe coasta de vest pe coasta de est și din nord în sud, dormind în cort. Citeşte tot articolul

Singurătatea – flux și reflux – în „Ziua Morților”, de Cees Nooteboom

Ce facem cu nenorocirea care ni se administrează zilnic? – este una dintre multele întrebări care se ridică din paginile romanului Ziua Morților al lui Cees Nooteboom. Autorul olandez propune aici, drept modalitate de păstrare a omenescului viu, distanțarea prin însingurare, ieșirea din cadru și, implicit, privirea aruncată înspre lume dintr-o zonă aflată în spatele scenei pe care oamenii își beau, inconștienți, porția zilnică de teroare. Dezumanizarea privirii este un lait-motiv al cărții, cauză și în același timp consecință a abrutizării: Citeşte tot articolul

Zile birmaneze de Orwell: Myanmar atunci și acum

A fost odată ca niciodată, a fost odată un imperiu mare si puternic. Pe la anul 1200, când pe plaiul nostru mioritic Negru Vodă și-a lui ceată descălecau întru fondarea Țării Românești, pe plaiul irrawadez înflorea și deja decădea imperiul Pagan, care, în răstimpul a trei secole, a influențat întreaga istorie a ceea ce urma să devină Birmania (acum Myanmar). Ce a ramas din el și din secolele următoare, epoca de aur a Birmaniei Imperiale, nu este nici cultura, nici cosmopolitismul, nici exotismul, nici bogația sau alte valori efemere, ci doar arhitectura: din peste cele 10.000 de temple, pagode și mânăstiri, au mai rămas împrăștiate pe câmpia Baganului vreo 2000. Peste mărețul imperiu a trecut un mileniu, dar ce l-a sabotat cu adevărat au fost ultimii 150 de ani. Citeşte tot articolul

Visătorul, de Ian McEwan – joaca de-a metamorfoza

Dacă mergi într-o librărie și zărești pe un raft Visătorul, cunoscând măcar o parte dintre cărțile anterioare ale lui Ian McEwan, vei citi coperta a patra, o vei cumpăra (pentru că, nu-i așa, îți place cum scrie autorul britanic) și vei pleca fericit/-ă cu ea acasă. Dar absolut nimic nu te va pregăti pentru ceea ce va urma când vei deschide copertele cărții. Poate doar dacă ai citit despre volum anterior (poate chiar aici, pe Bookaholic :) ). Chiar și-așa, știind câteva lucruri despre carte, mie mi-a fost greu să mi-l imaginez pe McEwan scriind o carte pentru copii (mai ales după Grădina de ciment). Și am fost plăcut surprinsă de ceea ce am găsit în Visătorul. Motivez imediat.  Citeşte tot articolul

Trei cărți grozave pentru copiii mici și mari, de citit la sfârșitul vacanței

O să râdeți, dar cred că pe la Bookaholic a bătut un vânt dinspre literatura pentru copii, că prea s-au adunat, într-un timp scurt, materiale pe tema aceasta... Iată că scriu și eu unul, despre trei cărți grozave pentru copiii mici și mari, cărți pe care le-am citit săptămâna trecută și despre care cred că sunt numai bune pentru sfârșitul vacanței (voastre sau a celor mici), căci vă va revitaliza și vă va face să fiți mai optimiști în legătură cu venirea toamnei. Cele trei cărți sunt toate apărute la Editura Arthur și au, în centrul lor, aventurieri de sex masculin. Citeşte tot articolul

Interviu cu Małgorzata Rejmer: ”Cred că nici românii nu știu să spună cine sunt până la capăt”

Małgorzata Rejmer este o tânără de 28 de ani, absolventă a Studiilor Individuale Interdisciplinare Umaniste și Sociale din cadrul Universitățíi din Varșovia, doctorand al Institutului de Cultură Poloneză al Universității varșoviene. A fost laureată a premiului Planete Doc Review pentru reportaj scris în 2008, iar în 2009 a debutat cu romanul Toksymia („Toxemie"), nominalizat la Premiul Literar Gdynia și la Premiul Asociației Editorilor de Carte din Polonia. În septembrie 2013, Editura Czarne i-a publicat seria de reportaje despre România, Bukareszt. Kurz i krew - tradusă la noi București. Praf și sânge, de Luiza Săvescu, publicată și lansată la Bookfest 2014 de către Editura Polirom.  Cartea a fost considerată de criticii polonezi drept una dintre cele mai importante apariții ale anului 2013 în Polonia, primind deja trei premii: premiul Teresa Toranska decernat de revista Newsweek, premiul Warszawska Premiera Literacka și premiul Gwarancja Kultury 2014, acordat de televiziunea TVP Kultura. De asemenea, a fost nominalizată la premiul Paszport Polityki, premiul National Geographic Traveler la categoria cartea anului, precum si la Premiul Gryfia (a carui primă laureată, în 2012, a fost reputata scriitoare Magdalena Tulli). Citeşte tot articolul

Interviu cu Mike Ormsby: ”A scrie un roman se aseamănă cu a fi într-o trupă sau într-un club sportiv: ai nevoie de o echipă bună”

Mike Ormsby este un scriitor britanic, fost jurnalist BBC, trainer BBC World Service și muzician. În decembrie 2013 a publicat primul său roman, Child Witch Kinshasa, care discută, prin intermediul ficțiunii, problema copiilor-vrăjitori din Kinshasa, Congo - în principal, prin ochii lui Frank Kean, un jurnalist care aterizează într-un loc ciudat, străin și încearcă să-i descopere ”secretele”, să înțeleagă o lume complet diferită (pentru sinopsis și fragmente din carte, intrați aici). În timp ce citeam acest roman, captivată, a apărut, la începutul lui martie, și volumul al doilea al seriei Child Witch, numit Child Witch London. Citeşte tot articolul

Punctul magic de întâlnire dintre scriitor și cititor: ”Poveste pentru timpul prezent”, de Ruth Ozeki

Amestecare de planuri, împletire între prezent și trecut, între atunci și acum, Japonia - America - Canada, ocean, tsunami, călătorii, iluminare spirituală, lectură, actul scrierii, jurnal, o adolescentă și o femeie matură, o insulă, o capitală super aglomerată, tradiții nipone, cruzime, internet, faliment, budism, Murakami, zen, zazen, 11 septembrie, programare, Proust, scriitor, templu, timp, fizică cuantică, sinucidere, prostituție, umiliri, război, cititor, viață, literatură, poveste. Toate acestea și atât de multe altele fac din Poveste pentru timpul prezent (Editura Polirom, colecția Biblioteca Polirom. Actual, traducerea de Ana-Maria Lișman, 2013, 464 de pagini) o carte pe care o citești așa cum îți bei cafeaua de dimineață: savurând fiecare pagină, zăbovind asupra unor ”arome”, nedorindu-ți să ajungi la sfârșit. Citeşte tot articolul

Ce cărți citește și recomandă Bill Gates

Săptămâna trecută a apărut pe Wired un material scris de Bill Gates, celebrul co-foundator Microsoft. De obicei, nu prea citesc știri legate de lumea tehnologiei decât dacă este ceva extrem de interesant sau prietenul meu, programator, consideră că trebuie să știu ceva anume :). Acum mi-a atras atenția faptul că Bill Gates enumera cărțile pe care le citește când călătorește. De aici și până la a mă avânta într-o mică cercetare despre ce citește unul dintre cei mai înstăriți oameni de pe glob a fost doar un pas.  Citeşte tot articolul

Brad Florescu – “Este important să cunoaștem lumea pentru a ne găsi locul și rostul în ea”

Istoria o știți: Brad Florescu, cunoscut om de media și publicitate, a lăsat totul baltă și s-a mutat în Thailanda, merge prin lume și scrie povești de călătorie pe Tedoo, unul dintre cele mai frumoase și pline de inspirație site-uri din .ro, al cărui motto este "Vom trăi și vom fi liberi". Pentru Brăduț, călătoria înseamnă însă libertate, cunoaștere, curiozitate și un anumit mod de a vedea lucrurile, nu bifarea unor obiective sau relaxare. Mai mult, Brad Florescu e un scriitor excelent. E suficient să citiți seriale ca În jurul lumii cu românii, Asia la întâmplare, Cealaltă Turcie, Polinezia, Sumatra Tsunami Cafe sau Amazing Asia, pentru a vă da seama cum vede Brad lucrurile, oamenii și locurile, ce observă și care e filosofia lui. Am stat cu el de vorbă despre cărți, călătorii, ficțiuni personale, explorări și exploratori, cunoaștere, despre felul profund în care urmărești lucrurile care te interesează cu adevărat, despre paradoxurile turismului cu ghidul în mână, despre uniformizare și libertate.

Citeşte tot articolul