Tag: carte de vacanta

Un cadou neașteptat: niște trucuri de magie de la un neurochirurg american – despre „În atelierul de magie”, de James R. Doty

James Doty este un băiețel isteț care trăiește, în anii 70, într-un orășel american obscur din California, Lancaster, în sânul unei familii cu probleme: un tată alcoolic și mai mult absent și o mamă depresivă, cu mai multe tentative de suicid la activ. Sărăcia agravează și mai mult situația acestei familii, dar – cum se întâmplă de multe ori – ea funcționează și ca un motor care pune în mișcare ambiția și dorința de a reuși în viață. În vacanța de vară de dinaintea clasei a VIII-a, James se plimbă cu bicicleta prin oraș și observă pe marginea drumului un magazin de accesorii pentru magie (Iepurele-Cactus, pe numele lui), în care, firește, e nerăbdător să intre, ca orice mare pasionat de trucuri și prestidigitație. Până aici, nimic neobișnuit, veți zice, o poveste banală despre un puști căruia îi plăcea să facă tot felul de scamatorii, ca să mai uite de scandalurile și de atmosfera apăsătoare din casă. Corect, doar că povestea nu se oprește aici. În magazin, micul James o cunoaște pe Ruth, o doamnă care intuiește potențialul încă nedescoperit al băiatului („știu să transform o flamă într-o flacără”) și care îi propune o aventură de o vară: să fie ucenicul ei în cel mai important fel de magie, o magie care-i va schimba viața pentru totdeauna. Puștiul, curios din fire, dar și temător în fața necunoscutului, acceptă provocarea și vreme de șase săptămâni învață de la Ruth niște trucuri (să le zicem, totuși, tehnici!) care-l ajută să-și depășească condiția și, da, să fie eroul visului american. Citeşte tot articolul


O carte de vacanță: „La marginea apei”, de Sara Gruen

Am câteva prietene, cititoare extrem de selective, care, odată cu venirea verii, mă întreabă ce „cărți de vacanță” le-aș recomanda. Și stau serios pe gânduri, că nu e deloc ușor să alegi după un astfel de criteriu, păstrând standardul calității. Oricât de suspectă (ori depreciativă) le-ar părea unora sintagma asta - „cărți de vacanță” -, cred că e firesc ori chiar terapeutic să rupem uneori ritmul, să echivalăm lectura cu relaxarea, căci de obicei, cărțile „serioase” (improprie și această etichetare, desigur) implică de cele mai multe ori un grad ridicat de ambiguitate, de tensiune a ideilor, de efort participativ. Dicolo de subiectivitatea gusturilor, nu e tocmai ușor să găsești o carte care să ofere o plăcere destinsă a lecturii, fără a fi vorba de patetisme, de dulcegării ori de emfaze telenovelistice. Citeşte tot articolul