Tag: Cioran

Radicalismele amfibii – „Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice”, de Paul Cernat

Vase comunicante. (Inter)fețe ale avangardei românești interbelice, cel mai recent volum semnat de Paul Cernat, îmbină la perfecție acribia istoricului literar cu jovialitatea cronicarului de întâmpinare. Sigur că, într-o oarecare măsură, se simt ecouri din Avangarda românească și complexul periferiei. Primul „val” , volumul din 2007 al lui Paul Cernat, însă aceste ecouri țin mai degrabă de eșafodajul istoric și nu de miza critică a volumului, cu totul alta acum decât în precedentul studiu. După cum o spune și autorul în Cuvânt introductiv, volumul acesta nu panoramează avangarda istorică de la noi și nici nu se vrea a fi o analiză la rece a modernismului literar și cultural. Altfel spus, nu e o lucrare de sinteză. Este, în schimb, o excelentă demonstrație a caracterului amfibiu pe care literatura de avangardă o are. De aici și titlul pascalian. Citeşte tot articolul


Sergiu Negulici și Ioana Nicoară despre „Splendida Moarte Accident”: „Relația între animație și poezie a existat întotdeauna”

Splendida Moarte Accident e un scurtmetraj de animație superb, unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am văzut eu în ultima vreme. Original din punct de vedere al tehnicii folosite, al scenariului și regiei, emoționează, suscită și ridică o sumedenie de întrebări, totul în doar cincisprezece minute. Dacă nu mi-ar fi teamă că e prea uzat termenul sau că poate suna prea emfatic, i-aș spune operă de artă. Orișicum, vă îndemn să mergeți să-l vedeți mâine, 8 februarie, de la ora 19:00, la Galeria Annart, acolo unde va fi vernisarea expoziției dedicate construcției, atât ca poveste, cât și compoziție vizuală (detalii aici - expoziția și filmul pot fi văzute și pe 9 și 10 februarie, în același loc, între orele 11:00-19:00). Nu de alta, dar are toate elementele necesare pentru a-i fi pe plac unui bookaholic: poveste faină, anticariat, scrisoare (de dragoste), dadaism, poeți și poezie, hârtie, cuvinte ș.a.m.d. Citeşte tot articolul


Ce cărţi frumoase poţi aşeza pe măsuţa de cafea. Scurt discurs privind utilitatea spaţiului

Cu mult timp în urmă, în oraşul natal, mergeam des la singurul anticariat din oraş - sau, cel puţin, singurul de a cărui existenţă aflasem eu. Acolo am descoperit pentru prima oară, prin clasa a şaptea, vinilurile şi albumele de artă. Acolo am întâlnit pentru prima dată un anticar-librar, un domn în etate care cunoştea toate cărţile din librăria sa fantastică şi pe care aveam să-l ţin la curent, an de an, cu notele luate la examenul de capacitate, la bacalaureat, intrarea la facultate, licenţa, masteratul şi, într-un final, îndrăzneala de a contracta primul credit pentru o casă. Asta da prietenie îndelungată cu librarul preferat! Citeşte tot articolul


Autori acasă, autori în casă – #4: Monica Manolachi

Există evenimente, oameni și locuri care ne definesc, care ne-au format și pulsează latent sau manifest în ceea ce facem, în ceea ce scriem, în modul în care relaționăm cu ceilalți, în modul în care ne dezvoltăm și trecem prin viață. Există povești pe care memoria ni le „întoarce” în prezent sub o formă mai mult sau mai puțin reală, există imagini puse pe stand by care mai sunt prezente doar în amintirile noastre. Rubrica „Autori în casă, autori acasă” este un spațiu în care scriitorii se întorc în timp, la primele amintiri din locurile natale, pentru a retrăi farmecul de odinioară al unui trecut personal, pentru a ne dezvălui unde au luat naștere cu adevărat. Citeşte tot articolul


Între Capșa și Corso sau interbelicul de cafenea

Cei care știu deja de cartea de memorii a lui Vlaicu Bârna, Între Capșa și Corso, or să aibă surpriza unei addende de peste 100 de pagini cu amintiri inedite, în această a treia ediție, recent apărută la Polirom. Cei care acum descoperă cartea, or să aibă parte de un plonjon dublu în viața de cafenea a scriitorilor din Interbelic, cu prelungire în anii de după război, adică și de noutatea memoriilor, și de addenda. Citeşte tot articolul

La plimbare prin Lisabona cu Gandhi, Saramago şi Pessoa

Micul parc São Pedro de Alcântara avea două etaje: unul cu bănci, fântână şi platani, altul cu straturi de trandafiri, palmieri pitici şi privelişte întinsă până departe, peste dealurile Alfamei. În dreapta lui, în staţia de unde puteai să iei tramvaiul 28, care urca şi cobora lipit ca melcul de coastele abrupte ale oraşului, îl găseam în fiecare dimineaţă pe domnul Gandhi. Citeşte tot articolul


Caricaturi cu scriitori străini și români

Văzând că soarele se lasă așteptat, m-am gândit zilele trecute cum să ne descrețim puțin frunțile și să ne continuăm săptămâna cu mai mult spor. Și așa mi-am amintit că văzusem, la un moment dat, niște artiști care făceau portrete de scriitori tare faine - despre diverse portrete de scriitori v-am mai vorbit aici, aici sau aici. Atenție! Nu orice fel de portrete, ci acel tip care ne face măcar să zâmbim: caricaturile. Citeşte tot articolul

Ce citesc bloggerii: Karl, de la TLÖN Society

Seria noastră de interviuri cu bloggerii continuă - după ce am vorbit cu Mimo, cu Rontziki, cu Simona Tache, cu Ionuca și cu mulți alții, azi vorbim cu Karl, de la TLÖN Society: un blog despre cărți, despre filme și, uneori, despre filmele din cărți - sau invers. Spre exemplu, printre altele, Tlon scrie despre animalele din ultimul roman al lui Houellebecq - poate mai criptic și mai excentric decât suntem obișnuiți în blogosferă, dar nu mai puțin interesant. Update: Între timp, din păcate, Karl şi-a sters blogul. Citeşte tot articolul