Tag: julio cortazar

Fixații literare de bookaholic

Una dintre consecințele de a fi bookaholică este că în cele mai prozaice situații, uneori chiar atinse de sordid, se poate întâmpla să ne trezim cu câte-un insight literar de toată frumusețea.

Acest lucru se întâmplă pentru că, urmând principiul pavlovian, anumite situații de viață generează cu probabilitate absolută anumite răspunsuri din experiența noastră literară. Practic, fără să ne dăm seama, facem niște fixații, care în anumite contexte se manifestă independent de voința sau controlul nostru. Citeşte tot articolul


2015. Traducerile de pe raftul din față – Dana Jenaru

Iar mă uit în urmă la anul isprăvit și, ca de fiecare dată când mă întreb ce aș reciti, mă simt cu musca pe căciulă că n-am mistuit decât o parte din ce mi-ar fi plăcut, ca să nu zic din ce ar fi „trebuit”. Cum majoritatea cărților despre care am scris în 2015 au fost traduceri (în ciuda faptului că la fiecare început de an îmi propun să schimb proporțiile), mă voi limita și aici să amintesc traducerile preferate din 2015, cele care s-au așezat aproape de la sine pe raftul din față. Citeşte tot articolul

Realitatea fantastică a căutării de sine – despre „Insula la amiază” de Julio Cortázar

Insula la amiază, una dintre povestirile lui Cortázar reunite în volumul Toate focurile, focul, este paradigmatică pentru ambiguitatea semnificației (în special a finalurilor) prin care scriitorul argentinian își aruncă cititorul în arena sfâșierilor hamletiene ori de câte ori se pune problema interpretării. Imaginația și logica sunt poftite să intre într-un altfel de joc. Citeşte tot articolul

Scrisul și viața – Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Ernesto Sábato, Gheorghe Crăciun și Paweł Huelle

În paginile lui Mario Vargas Llosa (fie că e vorba de proză, eseuri sau interviuri) găsim unele dintre cele mai frumoase, profunde și clare idei despre originile, menirea, frumusețea și puterea subversivă a ficțiunii. Din punctul său de vedere, rădăcinile ficțiunii se află în experiența umană din care derivă și pe care o susține, o hrănește. Citeşte tot articolul

Ce e nou în lumea cărții din România: începe Festivalul Internațional de Literatură de la București (FILB 7)! & altele

Gaudeamus 2014 a trecut și a lăsat în urma lui recorduri, buzunare goale, teancuri de cărți pe noptiere și multe, multe, foarte multe noutăți editoriale - mai jos, vă prezint doar nouă dintre ele, cele pe care le consider musai de pus pe următoarele liste de lecturi sau de cadouri; printre ele, o carte pentru copii semnată de Patrick Modiano și una pentru adulți, un nou volum de-ale Adrianei Babeți, o altă delicatesă de la Editura Univers, de data aceasta scrisă de o braziliană, un Murakami și-un Barnes de toate frumusețea, ș.a.  Citeşte tot articolul

Despre scrisori cu Șișkin, Tabucchi și Cortazar

Dragi bookaholici, aș vrea să vă întreb ceva: când ați scris ultima scrisoare? Și nu mă refer la mailuri-scrisori, ci la una dintr-acelea autentice care implică un alt fel de asumare, precum și pregătirea conștiincioasă, ritualică de dinainte, cu coli albe, stilou și ordine pe birou? Până îmi veți răspunde voi, o să încerc să vă spun de ce cred eu că scrisorile sunt fascinante. Iată doar câteva exemple de argumente care îmi vin acum în minte. Citeşte tot articolul

Un neașteptat eseu fotografic dedicat lui Julio Cortázar

Anul acesta se sărbătoresc 100 de ani de la nașterea scriitorului argentinian Julio Cortázar, unul dintre cei mai mari autori latino-americani, cunoscut pentru oniricul și umorul scrierilor sale. Evenimente culturale dedicate scriitorului sunt deja în desfășurare, așa cum este, spre exemplu, Salonul de carte de la Paris, care are loc chiar zilele acestea, mai exact între 21 și 24 martie, și care prezintă expoziții de fotografie ce-l au ca subiect pe marele scriitor, primele ediții și originalul romanului "Șotron" ("Rayuela", în spaniolă), unul din texetele lui cheie etc. Citeşte tot articolul

20 de fotografii cu scriitori în compania cărților

Scriitorii sunt mari cititori - nu știu când am auzit replica aceasta sau cine a spus-o prima dată, însă parcă de atunci (demult, tare demult) îmi tot răsună în cap. Nu mă surprinde că meseria de scriitor implică lecturi în cantități mari, este normal zic eu. Însă îmi este atât de drag atunci când zăresc într-un colț sau altul al internetului câte o fotografie cu vreunul dintre autorii pe care-i iubesc citind, încât vreau să împărtășesc câteva și cu voi.  Citeşte tot articolul

20 de scriitori la vârsta copilăriei în fotografii

Gândul la 1 iunie și implicit la Ziua Copilului m-a făcut să mă întreb care sunt cărțile care mi-au plăcut mult în copilărie. Nu mi-au venit extrem de multe în cap, în afara poveștilor, basmelor și a celor binecunoscute (Tom Sawyer, Cireșarii, Amintiri din copilărie etc.). Așa am ajuns să mă întreb cum arătau oare unii dintre scriitorii mei preferați la vârsta copilăriei. Iar ceea ce am descoperit m-a amuzat teribil. Unii dintre ei (Sylvia Plath, Patti Smith, Stephen King) erau extrem de simpatici, veseli și dulci, alții (Nabokov, Fitzgerald) aveau deja o personalitate puternică, unii seamănă cu viitorii scriitori, iar pe alții nici nu i-am recunoscut. Citeşte tot articolul

Despre plăcerile unor scriitori. Fumătorii de pipă

Încep aici o mini serie de texte dedicate unor scriitori cunoscuți și pasiunilor/plăcerilor lor. Pentru început, am ales ca subiect fumătorii de pipă. Mark Twain, William Faulkner, Julio Cortázar și Jean-Paul Sartre sunt doar câțiva dintre ei.

“Dacă nu pot fuma în Rai, atunci nu mă voi duce acolo”, spunea odată “părintele literaturii americane”, așa cum l-a numit William Faulkner pe Mark Twain, a cărui preferință pentru tutunul din “foi cubaneze” și pentru pipele Peterson este demult cunoscută.

Citeşte tot articolul


Sfârșitul jocului, de Julio Cortázar

Sunt multe cărți pe care le iei și parcă te vezi deja citindu-le, așa că atunci când mai dai peste ele în raft te gândești de două ori dacă le-ai citit sau nu. De câte ori auzeam vreo comparație cu Cortázar, avem senzația că știu despre ce e vorba, dar nu știam. Am găsit în spatele rândurilor la vedere o ediție Meridiane, din 69, a colecției de povestiri Sfârșitul jocului. Țin minte că am cumpărat-o de la un anticariat acum aproape 10 ani - și am citit-o acum. Citeşte tot articolul

Luiza Vasiliu: Am debutat cu poezia Pisica mea, în clasa I, în revista Ateneu (interviu)

Luiza Vasiliu este, pe lângă un cititor avid, redactor la Dilema Veche, PR la Librăria Bastilia, traducătoare, blogger, și inclusiv o enciclopedie de povești (iar asta e posibil să fie și datorită faptului că este moldoveancă :) ). Nu poți să o oprești din scris și vorbit, pentru că te ia cu ea într-o lume colorată, cu oameni buni, majoritatea scriitori, pictori și muzicieni, iar elefanții sunt animale sacre. Dacă s-ar face un film după viața ei, sountrack-ul ar fi compus de Avishai Cohen. Deși în ultima vreme zilele ei au avut mai mult de 24h, și-a găsit timp să vorbească și cu noi despre cărți, muzică, interviul pe care i l-a dat Andreei Marin în copilărie, Woodstock-ul din '69, la care ar fi vrut să participe dacă era născută, arici XXX și alte fantezii. Citeşte tot articolul