Tag: limba romana

De vorbă cu un copil pasionat de lectură: Maria, 9 ani – ”Lectura este o maşină miraculoasă”

Pe Maria am cunoscut-o în urmă cu patru ani, pe când era la grădiniță. De atunci era un copil pasionat de lectură. Îmi place să cred că am crescut împreună, căci am învățat multe lucruri de la ea. Amândouă ne luptăm, cot la cot și la per tu, cu limba engleză, în fiecare săptămână. Acum are 9 ani și jumătate, este elevă în clasa a III-a, la şcoala gimnazială I. G. Duca din Bucureşti, și citește pe rupte. Mi-a mai împrumutat și mie cărți de-ale ei, cele pe care eu nu am avut ocazia să le citesc când am fost mică. Iar atunci când mi le împrumuta mă întreba, deseori, dacă-mi trebuie pentru a scrie pe Bookaholic :). Citeşte tot articolul

De vorbă cu Ioana, de la ”Povești din sertar”, despre ”Reîmprietenire cu limba română”

Sigur ați văzut, fie și din întâmplare, o fotografie cu un om care ține în dreptul feței cartea lui preferată. Și atunci ați auzit, fără îndoială, despre frumosul proiect fotografic numit Oameni și cărți, semnat de Ioana. Pasiunea pentru cărți, cuvinte și imagini se stinge greu, așa că Ioana a revenit cu un alt proiect fotografic, cel puțin la fel de fain precum Oameni și cărți: Reîmprietenire cu limba română. Mai exact, ”o colecție de cuvinte frumoase din limba română”, după descrierea de pe Facebook, ilustrate cu fotografii pe măsură. Citeşte tot articolul

15 povestiri de Alice Munro pe care le puteți citi online gratuit (+ un bonus)

După anunțarea câștigătorului Premiului Nobel pentru Literatură, în fiecare an începe o (justificată) isterie: presa internațională dedică zeci de articole câștigătorului, polemicile apar (mai bine câștiga X sau Y, nu îl merită, cine este, mă, ăsta/ asta? etc.), editurile de pretutindeni se grăbesc să traducă mai multe cărți de-ale autorului respectiv sau să le scoată pe cele anterioare într-o nouă ediție, iar prețurile pentru citirea Nobelului cresc considerabil.  Citeşte tot articolul

Scriitorii adjectiv, personajele metaforă. Rătăciri lingvistice

Citeam deunăzi despre comitetul unei ligi literare responsabil cu etichetarea corectă a caracteristicilor auctoriale, lucru care m-a amuzat teribil. Pe masură ce citeam, se deschidea din ce în ce mai larg robinetul cu amintiri din literatura de școală generală și liceu și începeau să băltească în jurul meu liricul eminescian, peisajul coșbucian, anticalofilismul arghezian, ploaia bacoviană, filosofia blagiană, erosul stănescian, sentimentul minulescian, absurdul ionescian, epicul păunescian și pamfletul caragialesc. Citeşte tot articolul