Tag: melancolie

Muzică, tăcere și puterea însingurării – „Toate diminețile lumii”, de Pascal Quignard

Toate diminețile lumii este un roman scurt, epurat, scris de Pascal Quignard (câștigător al premiului Goncourt în 2002) într-un stil clasic care dezorientează și provoacă prin simplitatea cu care își întâmpină cititorul încă de la primele rânduri: „În primăvara lui 1850, Doamna de Sainte Colombe muri. Rămâneau după ea două fetițe, de doi și de șase ani. Moartea soției sale îl lasă pe Domnul de Sainte Colombe nemângâiat. O iubea. Atunci a compus Mormântul Regretelor”. Citeşte tot articolul

„Lumea ca literatură. Amintiri”, de Ioan Groșan – povestioare cu umor și nostalgie

După ce am terminat Cad castane și castani. Amintiri de ieri și azi, de Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu, aveam așa o poftă mare de ceva asemănător... Eram într-un fel de sevraj. Dar carte ca aceea nu se mai găsește, s-o spunem drept. Așa că m-am uitat pe raftul cu cărți necitite (cele cuminți, care-și așteaptă rândul), să văd ce aș mai putea citi din colecția „Ego-grafii” a Editurii Polirom. Și, surpriză, îl descopăr pe Ioan Groșan cu noul său volum, Lumea ca literatură. Amintiri, apărut în noiembrie 2014, la Gaudeamus - de care, e drept, cam uitasem. Citeşte tot articolul

Patru poeme de ascultat în timp ce plouă

De două zile mă trezesc cu sunetul ploii bătând în geam - a cam venit toamna aceea mai urâtă, mai friguroasă și ploioasă. Asta mă face să fiu puțin melancolică și să vreau să mă refugiez în casă sau într-o cafenea, la căldură, să citesc și să ascult muzică. Sunt un fel de iubitoare de ploaie pasivă - adică îmi place să văd că plouă, dar să stau într-un loc călduros și primitor. Nu știu voi cum sunteți, dar în momentele acestea - și înțeleg că vor mai dura - chiar nu pot să citesc ceva care să mă scoată din stare. Așa că mi-am amintit de câteva poeme faine direct legate de ploaie și de starea de spirit pe care aceasta o dă celor ca mine :).  Citeşte tot articolul

Mike Stilkey pictează pe cărţi

Are 36 de ani, este din L.A. şi pictează pe orice: de la pagini de cărţi vintage până la coperte de cărţi. Mike are un stil propriu de reciclare: ia cărţile vechi, le pune una peste alta parcă în rafturi imaginare şi creează personaje care se extind pe cotoarele cărţilor, ca şi acum tocmai ar fi evadat de acolo şi se pregătesc de o plimbare prin oraş. Citeşte tot articolul

Infamiile mărunte dintr-un sat grecesc

Am luat romanul lui Panos Karnezis pentru că mi-a plăcut ideea de a citi un scriitor contemporan grec, asemănat cu Borges şi Marquez, ale cărui povestiri dintr-un sat grecesc nenumit stau sub titlul Infamii Mărunte. Şi, ca un făcut, până şi coperta îmi plăcea, cu greci toropiţi aşteptând la umbra unei prăvălioare să se întâmple ceva... sau nu. Ce mai, trebuia să-l iau! Citeşte tot articolul