Tag: mircea ivanescu

Lumile cristaline – „Transparența”, de Radu Vancu

Transparența, primul roman semnat de Radu Vancu, este, pe cât de organic, pe atât de eteric. Faptul poate fi demonstrat pe mai multe căi, însă aleg să o fac într-o manieră ocolită: pornind de la poetul mistic San Juan de la Cruz, un caz atipic (și de aceea extraordinar) al literaturii renascentiste spaniole. Să luăm probabil cea mai cunoscută poezie a lui de la Cruz: Noche oscura (Noapte întunecată), care descrie, de fapt, uniunea mistică dintre suflet și Dumnezeu. La o expertiză atentă, putem vedea că scenografia e aceeași din Egloga a II-a a lui Garcilaso (contemporan al lui de la Cruz), însă aceea era o poezie despre dragostea profană a unui păstor, Albanio. Există un mediator între profanul Garcilaso și misticul de la Cruz: în 1575 apare un volum semnat de Sebastián de Córdoba, intitulat Obras de Boscán y Garcilaso trasladadas a materias cristianas y religiosas, adică niște versificări (puțin izbutite, ce-i drept) care căptușeau poezia de dragoste a lui Garcilaso într-un înveliș mistic. Așa se scrie, de fapt, Noche oscura, poem care resemantizează o poveste de dragoste în termenii misticii. Citeşte tot articolul


Perspective feline, perspective canine – #7: Luminița Corneanu

De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Luminița Corneanu ne povestește despre lecțiile de apropiere și separare învățate de la Miți, despre pisicile cu caracter de care literatura abundă, și despre cât de des se personalizează cu amprente de lăbuțe foile scrise de ea.

Citeşte tot articolul


SERILE SIBIULUI: Mircea Ivănescu. Poezia ca umanizare absolută

Întâlnirea Serile Sibiului de luna aceasta va avea loc miercuri, 29 martie, începând cu ora 18:00, la Cafe Wien. Mircea Ivănescu. Poezia ca umanizare absolută Invitat: Conf.dr. Radu VANCU (ULBS) ---------------------------------------- Pe 26 martie se împlinesc 86 de ani de la nașterea lui Mircea Ivănescu, poetul care a schimbat cel mai radical modul de a scrie poezie în limba română în ultima jumătate de secol. Conferința lui Radu Vancu va urmări maniera în care, în vremuri profund anti-umane, poezia lui Mircea Ivânescu a urmărit reinstaurarea în centrul literaturii a figurii și a valorilor umanului. Citeşte tot articolul

De găsit umanului un loc în lume – Radu Vancu, „Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu”

De ani buni, citesc literatură umărind căile prin care se poate salva ceea ce este profund omenesc în om, atentă mai ales la respirația vieții, în lipsa căreia și esteticul, și moralul își pierd din importanță, dacă nu cumva se anulează. Așa că titlul cărții publicate de Radu Vancu – Elegie pentru uman. O critică a modernității poetice de la Pound la Cărtărescu – nu avea cum să mă lase indiferentă. Pe urmele lui Ion Mureșan, Radu Vancu privește literatura ca pe un sistem imunitar, capabil să-l ajute pe om să supraviețuiască, să-l învețe pe om să fie uman. Citeşte tot articolul


Mircea Ivanescu - Versuri

Cărţile care îi plac pisicii mele sau ce preferă un cititor care toarce

Nu vă lăsaţi păcăliţi de titlu. Azi am preluat controlul tastaturii. Mă mândresc chiar cu o viteză de scriere uluitoare, pe care o ascund, însă, de proprietarii laptopului. N-aş vrea să-i fac să se simtă mai puţin îndemânatici. Ca atunci când îmi pun mâncarea în farfurie, de exemplu. Dar asta e o altă discuţie. M-am gândit să fac o listă lungă de lecturi pentru că, ştiţi, eu sunt o pisică mare amatoare de lecturi. Extrag periodic din bibliotecă, pe furiş, cărţile noi şi mă retrag cu ele în colţuri în care ştiu că nu mă va găsi nimeni. Citeşte tot articolul

În dialog cu Firmin sau cum a dispărut poezia de pe rafturi

Îl văd. Într-un colţ al camerei, cu spatele la mine, înfulecă nemilos din Gellu Naum – Opere I. „Dumnezeule, o să termine volumul înainte să apuc să ajung la el!”. Dar să-l iau de coadă şi să-l arunc în stradă? Să-l omor, nici gând. E totuşi o fiinţă vie, chiar dacă e un şoarece. O să treacă la proză, acum se înfige în ea, stai numai să vezi. Deodată, ca şi cum ar fi simţit că îl privesc, se întoarce şi se uită ţintă la mine. „Bună seara!”, îmi spune, „mă iertaţi, nu am ştiut că sunteţi acasă. Eu sunt Firmin, cred că m-am lăcomit în seara aceasta”. Îmi arată, cu o privire vinovată, către primul raft din bibliotecă de unde lipseau toate cărţile. Toate volumele de Cărtărescu, înghiţite, unul după altul. Citeşte tot articolul

Mircea Ivănescu, poetul rafinat şi postmodern avant la lettre

Mircea Ivănescu (1931-2011) este unul dintre marii poeţi români contemporani, considerat de scriitorii optzecişti drept unul dintre precursorii postmodernismului nostru poetic şi aflat pe lista lor de modele literare. E un poet de anvergură internaţională, cu o lungă posteritate poetică, aşadar, deşi – biologic – face parte din generaţia (şaizecistă a) lui Nichita Stănescu şi Marin Sorescu. A debutat târziu, la insistenţele prietenilor, cu volumul Versuri (Editura pentru Literatură, 1968); de la primul volum, poezia sa e egală cu sine – ca frazare, imagini şi obsesii tematice, şi calitate –, iar titlurile volumelor succesive sunt: Poeme, Alte versuri, Alte poeme, Alte poesii, Poesii nouă, Poeme nouă, Alte poeme nouă, Versuri vechi, nouă, Poeme vechi, nouă ş.a.m.d. Citeşte tot articolul

Patru poezii pentru o zi cu zăpadă

Dimineața asta totul e alb. Zăpada te scoate întotdeauna din cotidian și te trimite-n poezie. Tocmai de aceea, pentru o zi în care tot orașul e alb, am ales patru poezii despre zăpadă. "Iubire nedeslușită" de Mircea Ivănescu, un poem minunat despre efemeritate și despre iubirile ce se termină, asemenea zăpezii care se topește, "Zăpadă" de Constanța Buzea despre trecut și cunoaștere de sine, "Ordinul jartierei" de Florin Iaru, o poveste ca un film de iarnă și "Când ninge, când ninge și ninge" de Mircea Cărtărescu, un fel de jurnal al zilei poetului. Aș vrea să stau în casă toată ziua și să citesc poezii.  Citeşte tot articolul

Cinci poeme de toamnă

Nu e toamna lui Alecsandri. Nici a lui Eminescu, nici chiar a lui Bacovia. Că tot spuneam cât de greu îmi e să scriu despre poezie, am zis mai bine să las poezia să vorbească. O face mai bine decât oricare dintre noi. În ton cu stările pe care le aduce vremea de afară, am ales cinci poezii legate de toamnă, scrise de Ilarie Voronca, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu, Angela Marinescu și Nora Iuga. Citeşte tot articolul

Despre fotografie şi literatură cu Ion Cucu

 Ion Cucu este, poate, în prezent, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din domeniul literar, ceea ce nu surprinde. Prezenţa portretelor sale fotografice în reviste precum Luceafărul, unde a deţinut timp de mai bine de două decenii rubrica „O istorie a literaturii contemporane văzută de Ion Cucu”, sau România literară – colaborarea cu cea din urmă a început după 1990 – i-a asigurat o notorietate bine-meritată. Mii şi mii de fotografii – e vorba despre o arhivă de aproximativ 20.000 de imagini – stau mărturie în acest sens, fotografii ale unor poeţi sau prozatori români mai mult sau mai puţin cunoscuţi, fotografii care ascund mii de istorii inedite. Citeşte tot articolul


Ce este poezia lui Mircea Ivănescu

Mircea Ivănescu (1931-2011), dispărut dintre noi anul trecut, este unul dintre marii poeţi români şi cel care a avut o influenţă decisivă asupra poeziei noastre contemporane, începând cu generaţia ’80 – prima care-şi asumă postmodernismul – şi continuând cu generaţiile mai tinere de după ’90. Prozaismul poemelor sale, banalul ridicat la rang de notaţie poetică, discursivitatea textelor, poemele cu Mopete (un personaj care anagramează în numele lui cuvintele „poet” şi „poem”) au devenit deja celebre pentru cunoscătorii de poezie. Iată, Editura Humanitas publică anul acesta o mică antologie Ivănescu, în selecţia şi cu prefaţa lui Gabriel Liiceanu, cel care a mai publicat, tot anul acesta, un volum de interviuri cu Mircea Ivănescu, realizat cu puţină vreme înainte de dispariţia poetului (Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Humanitas, 2012). Citeşte tot articolul

Înainte de week-end. Emergency kit de buzunar

A stat Beigbeder ce-a stat, a cîrtit ce-a mai cîrtit pe seama iubirii, a literaturii şi a înţelepciunii, şi pentru că a ajuns la maturitate, (după cum anunţă în interviuri) şi-a spus probabil că  nu i-ar sta deloc rău sub foarte multe blitzuri. Aşa că s-a gîndit la mutarea clasică: un film, de ce nu? O ecranizare, mai precis, că tot a scandalizat cu cartea. Dragostea durează trei ani e de acum film, cu Gaspard Proust („notre Hugh Grant“) şi Louise Bourgoin. Despre întreaga poveste găsiţi cîte ceva aici, iar despre ce-a ieşit vom auzi cu siguranţă în curînd, pentru că din 18 ianuarie filmul va fi în cinematografele din Franţa. Citeşte tot articolul

Mircea Ivanescu a murit

Astăzi este o zi tristă, foarte, foarte tristă. Despre moartea ca revedere - Mircea Ivănescu 1. sigur ca nu este adevarat. murind nu revezi pe nimeni – moartea este un val lung care te poarta cu ochii închisi – si te leagana – si la început e un somn, si pe urma o uitare – si pe urma timpul îsi pierde orice înteles, este numai o liniste care se întoarce asupra ei însesi cu un singur ecou – si acela e-un nimb, ca flacara lumânarii – si pe urma lumina îsi pierde orice înteles – si pe urma tacerea îsi lasa deoparte întelesul – si suspendat în ceva care nu mai are vreun înteles – si nimic pe urma, nici descarnarea de întelesuri, plutirea în nimic, cu scheletul nefiintei, gura în gura, nu mai exista. pe urma nu mai este nici un pe urma dar nici vreun acum, si nu mai este nici moarte. Citeşte tot articolul