Tag: personaje

Atelier de scotocit și născocit povești cu Victoria Pătrașcu

Ziua de 29 februarie este o zi specială, care vine odată la patru ani. Dar dacă n-ar fi doar atât? Dacă această zi ar tulbura ordinea știută? Dacă v-ați trezi, brusc, că lucrurile o iau razna? Chiar asta i s-a întâmplat lui Victor, personajul principal din ”Carnavalul notelor”. Pornind de la povestea apărută în numărul 11 al Ghidului Pozneț de Cultură, scriitoarea Victoria Pătrașcu invită copiii de 6-9 ani la atelier de scotociri și născociri, sâmbătă, 25 martie 2017, la ora 11.00, la Muzeul Hărților și Cărții Vechi. Citeşte tot articolul


„Mama. Eseu despre iubire” – o nouă expoziție fotografică, semnată de Cătălina Flămînzeanu

„Frumosul din oameni, sensibilitatea, tandrețea descriu actualul meu eseu fotografic.”

Pe 8 martie, fotografa Cătălina Flămînzeanu ne invită să aniversăm Ziua Femeii într-o notă artistică și intimă, prin noua sa expoziție, în care 21 de actori și regizori sunt portretizați alături de mamele acestora. Expoziția va fi găzduită de Centrul Cultural Casa Artelor (Bulevardul Mircea Vodă, nr. 5, București), în perioada 8-22 martie, fotografiile urmând să fie expuse apoi la Teatrul Metropolis (23 martie – 22 aprilie 2017). Citeşte tot articolul


Florin Bican: „Mârlanul e transnațional la fel cum corupția e transpartinică sau criminalitatea transfrontalieră”

În noiembrie 2016, a apărut o ediție revăzută și adăugită a volumului „Singur printre mârlani”, de Florin Bican, la Editura Art, pentru copiii de la 10 la 90 de ani. „Fagurele imens al poeziei lui Florin Bican are izvoare noi de miere pentru fiecare nou cititor și nouă generație sau cititorii consumă și o miere pe care și-o depun singuri în el? Nu știu de-mi voi răspunde. Știu că îl voi citi încă o dată și nu pentru ultima oară” - Vladimir Streinu.

Citeşte tot articolul


Fotograme – despre „Pălăria albastră și alte povestiri”, de Andrei Crăciun

Cele 80 de proze din Pălăria albastră și alte povestiri (Herg Benet, 2015) dezvăluie, în simplitatea și concizia lor, un autor atent la pliurile realității, la ascunzișurile pe care doar un ochi exersat și atent le poate dibui. Cu bună-știință, perfect conștient de echilibristica pe care o face, atacă în texte de o pagină-două teme îndrăznețe precum ratarea, moartea, erotismul. Vânează salturile de nivel, rupturile, secvențe care ies din sfera previzibilului, care contrariază și tulbură. Autorul urmărește o simptomatologie a trăirilor (frustrarea care își caută un debușeu, de exemplu, în #acneicul), îl interesează mecanismul psihologic care determină producerea întâmplărilor, nu neapărat întâmplările în sine. Acestea vin ca un tăvălug, declanșate de scânteia unei emoții, de o sensibilitate ultragiată care cere într-un fel sau altul revanșa. Cu cât subiectul, ostentativ schematic, este mai oarecare, cu atât miza lui este mai ambițiosă, bătaia lui este mai lungă. Citeşte tot articolul


Scene din cărți. Povestea învârtită-n cerc la nevoie – Samuel Beckett, Opere IV, „Cum e. Mercier şi Camier”

Discreția, retractilitatea și însingurarea apar nu rareori drept căi prin care omul reușește să rămână împăcat cu el însuși, să se simtă liber, să nu-și piardă omenescul. Protectivă, însingurarea înseamnă pentru mulți „oameni de hârtie” și o evadare din tăvălugul mulțimii, revoltă, discontinuitate strecurată în rutina uniformizantă, refuzul normelor, ieșire din cadru, tăcere pătrunzătoare, sincopă ce permite o privire mai limpede. Citeşte tot articolul


Un Shylock al zilelor noastre, Howard Jacobson – „Shylock este numele meu”

În 2015, pentru a întâmpina cei 400 de ani de la moartea lui William Shakespeare, editura britanică Hogarth a lansat un proiect ce își propune revizitarea pieselor shakespeariene de către scriitori de faimă internațională, care aduc în actualitate personaje și teme centrale din binecunoscutele piese: Jeanette Winterson – Poveste de iarnă, Howard Jacobson – Neguțătorul din Veneția, Anne Tyler – Îmblânzirea scorpiei, Margaret AtwoodFurtuna, Tracy ChevalierOthello, Edward St Aubyn – Regele Lear, Jo Nesbø – Macbeth, Gillian Flynn – Hamlet. Citeşte tot articolul


Artiștii și cărțile: Anca Maria Ciofîrlă – „Cărțile schimbă direcții”

O zi de vară frumoasă, cu valuri de căldură și adieri ușoare de vânt. Sub cireșul mare din grădină, prin care se tot agită ciorile, citesc dintr-o carte cu coperte tari (ceva de Alexandre Dumas, cred) și, în timp ce, cu o mână, dau paginile, cu cealaltă golesc un borcan de dulceață de vișine. Imaginea asta cu mine într-o vacanță de vară, este una dintre cele mai vii amintiri din copilărie. Cred că acum, rememorând acel fragment de zi, înțeleg la ce se referea Marcel Proust atunci cân spunea că „Nu există probabil nici o zi din copilăria noastră pe care să o fi trăit atât de intens ca cele pe care le-am petrecut citind cartea preferată”. Citeşte tot articolul


Portret de scriitor: William Faulkner

Pe coperta din iulie 1964 a revistei Time apărea un chip îmbătrânit, cu multe linii brăzdându-i fața, cu păr alb și mustață, dar cu ochi încă ageri. Era portretul scriitorului american William Faulkner realizat de artistul Robert Vickrey, un desen în cerneală și grafit, ce încerca să surprindă un spirit nemblânzit, ca Sudul acela, pe care l-a întors pe toate părțile în cărțile lui. Citeşte tot articolul


Tapete cu personaje literare create de Murals Wallpaper

Aş vrea să cred că faceţi parte din categoria părinţilor norocoşi, ai căror copii au descoperit deja farmecul lecturii şi îşi bagă de bunăvoie nasul în cărţi în căutare de noi aventuri. Celor care încă încearcă să-şi determine puştii să citească le ţin pumnii şi sunt sigură că vor găsi modalităţi prin care să o facă (nu uitaţi puterea exemplului, da?). Citeşte tot articolul


Cititor indragostit

Cititor îndrăgostit. Cum citim când iubim şi ce au cărţile de spus despre asta

Mi-e greu să cred că ceea ce citim ajunge întâmplător la noi. Cititori cu experienţă, nu ne mai ghidăm doar după o ilustraţie care ne-a plăcut prea mult ca să putem lăsa cartea în librărie. Chiar şi acum însă, fie că vorbim de un singur fragment, de un autor spre care ne ducem la sigur, ştiind ce vom găsi, sau despre fotografia despre copertă, alegerile noastre se fac de prea puţine ori fără o însemnătate mai profundă, ascunsă în minte. Citeşte tot articolul

Pisica fatală – „Pisica musafir”, de Takashi Hiraide

Romanul Pisica musafir al scriitorului japonez (n. 1950, cunoscut ca poet și mai puțin ca prozator) a înregistrat un uimitor succes de public în multe țări europene. În 2014, figura în New York Times pe lista celor mai vândute cărți. Mulți ar zice poate că pur și simplu datorită pisicii, personaj ce are din start mari șanse de a fascina mulți cititori. Plus că dimensiunile de roman slim oferă o lectură destul de rapidă. Dar, evident, această grilă ar fi una reductiv-simplificatoare. Citeşte tot articolul

15 scriitori români imaginează povești de dragoste între personajele lor și personajele altor autori

Luați un personaj dintr-una dintre cărțile dumneavoastră, un personaj dintr-o carte scrisă de un alt autor și așezați-le într-o relație. Cum ar arăta viața lor de cuplu, ce poveste ar avea? - așa a sunat întrebarea-provocare lansată către câțiva scriitori români contemporani. Ideea era, bineînțeles, ușor legată de Dragobete. Dar era, în primul rând, o anchetă care voia să vă aducă povești inedite, faine, cu totul altfel față de ce ați citit până acum. O întâlnire aparte între personajele autorilor români și personajele altor scriitori, de cele mai multe ori străini.  Citeşte tot articolul