Pereți subțiri (Polirom, Fiction Ltd., 2017) a avut parte de o recenzie excelentă și promptă pe bookaholic.ro, din partea Mihaelei Pascu. De aceea am ezitat să îmi dau și eu cu părerea despre această carte apărută anul trecut. M-am încumetat totuși să scriu cronicheta de față, încercând o perspectivă socio-antropologică, care își propune să provoace noi interpretări și, eventual, să-i strunească pe citiorii nehotărâți. Citeşte tot articolul
Până la recenta apariție la Polirom a romanului Cenușă rece, numele scriitoarei basarabene Mihaela Perciun nu a fost destul de vizibil în spațiul literar românesc, deși activitatea sa literară a fost consistentă și consecventă. A debutat cu O fabulă pentru rege (proză scurtă, 2003; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Moldova, 2003), a publicat Printre vagoane (roman, 2005), Printre bărbaţi (roman, 2010), Băltoaca (proză scurtă, 2012 – Tracus Arte; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova), Mama s-a măritat (proză scurtă, 2014) şi Bustul lui Stalin (teatru, 2016; Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova). A primit Premiul I, secţiunea proză, „AGB”, România, 2010, iar piesa de teatru Mitică-i omul nostru a fost premiată în cadrul UNITEM. Citeşte tot articolul
Îmi face o plăcere aparte să citesc proză în care mustesc umorul inteligent și ironia fină. Ele se strecoară năstrușnic dincolo de inerțiile existențiale și surprind prin subtilitate și imprevizibil. Ștefan Agopian, Cezar Paul-Bădescu, T.O. Bobe, Cristian Teodorescu, Bogdan Munteanu, Paul Țanicui, Ciprian Măceșaru sau Iulian Ciocan sunt câțiva dintre scriitorii zilelor noastre care mizează pe puterea subtilă a comicului de a mijloci între realitate și artă, de a sparge automatismele vieții în care ne trezim imun-instalați, de a străpunge „rigiditatea inertă a hainei”, cum zicea Bergson în eseurile sale despre râs. Citeşte tot articolul
De curând, Bogdan Varvari a publicat volumul de proză scurtă nu uita să arunci viermii (Editura Tracus Arte). O primă lansare a acestui volum va avea loc în curând, la librăria La Două Bufnițe, în Timișoara, unde va dialoga cu Robert Șerban. O carte care își lasă cititorul să călătorească nestingherit în spații aparent confortabile, care nu de multe ori se dovedesc mai labirintice decât par.
Lucru de mînă, de Alice Popescu, este, cred eu, unul dintre cele mai bune volume de poezie apărute anul trecut.
Alice Popescu a debutat editorial în 2013 cu Sfoara de întins rufe, publicat la Editura Pandora M, în colecţia „Cercul poeţilor apăruţi”, coordonată de Svetlana Cârstean. Acum, aflată la cel de-al doilea volum, putem că recunoaștem un stil deja rodat al poetei Alice Popescu. Lucru de mînă este un volum laborios construit. Atât formal, cât și ideatic. Segmentat în trei părți, Extensii, suprapuneri, întreruperi, Tatapoeme şi Lucru de mînă, acest volum jonglează cu teme grave, așa cum sunt moartea, amintirea sau uitarea. Citeşte tot articolul
De curând, la Editura Tracus Arte a apărut volumul de poezii „Hotel Camberi”, de Angela Baciu, cu fotografii și coperte realizate de Simona Andrei. „În cartea de faţă, viaţa celor vii şi viaţa celor duşi, timpurile şi poveştile oamenilor, trecutul şi prezentul se amestecă aşa cum se amestecă – nu e doar o metaforă! – apa dulce cu apa sărată la Sulina («marea era una cu Dunărea»). Ne amintim, citind, de personajele din Spoon River Anthology a lui Edgar Lee Masters sau de exotismul (nu doar al spaţiului, dar şi al vocabularului) lui Saint-John Perse, poetul mării. O «reconstituire» nostalgică prin care pluteşte o boare de frangipani sau plumeria – florile unui arbust care se mai numeşte şi «arborele vieţii»”, a scris Simona Popescu pe coperta cărții.
Cea mai recentă carte a Martei Petreu este entuziasmantă dintr-o mulțime de motive. Supa de la miezul nopții e un roman care duce, simultan, mai multe „bătălii” pe fronturi dintre cele mai diverse, iar Martei Petreu îi reușește de minune fiecare miză pe care și-o fixează.
Cartea reprezintă o rememorare a destinelor unor personaje care se intersectează și care, într-un fel sau altul, se destructurează reciproc ajungând, în cele din urmă, să se distrugă. Citeşte tot articolul
Moni Stănilă a publicat la sfârșitul anului 2017 un nou volum de poezie, „O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni”, la Editura Charmides. Poemele își poartă cititorul într-un spațiu protejat, unde sunt așteptați toți cei care pot să îl asimileze și-l pot dărui mai departe. „O punte plutitoare de lemn duce pe insulă./ Din patru părţi, se adună în centru ca un buchet/ luminos./ Pe acolo să vii.”
George-Ștefan Niță a debutat anul trecut cu volumul de poezie „Tata nu are cal”, Editura Tracus Arte. Volumul a fost desemnat câștigător al premiului „Alexandru Mușina”, în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina”, ediția a patra. Juriul a fost format din Al. Cistelecan (președinte al juriului), Caius Dobrescu, Radu Vancu, Romulus Bucur, Adrian Lăcătuş.
Întâlnire cu personaje ieșite din cărți În România, cea de a doua Noapte a Lecturii - inițiată de Ministerul francez al Culturii și organizate deja pe toate continentele - va fi ”albă”, luminată atât de soare cât și de lună. Pe data de 20 ianuarie, Institutul Francez se asociază acestui eveniment și prelungește programul Mediatecii până la ora 19 (în loc de ora 15, în mod obișnuit). Publicul - cu mic, cu mare - este invitat la ateliere și lecturi. Citeşte tot articolul
Romanul O viaţă măruntă (A Little Life), apărut în 2015, este cel de-al doilea publicat de scriitoarea de origine hawaiiană, Hanya Yanagihara. Prima sa carte, publicată în 2013, s-a numit The People in the Trees. O viaţă măruntă a fost nominalizat, tot în 2015, la National Book Award şi la Man Booker Prize. A câştigat Kirkus Prize. Citeşte tot articolul
Recent, Radu Andriescu a publicat un nou volum de poezie, Gerul dintre ei, la Casa de editură Max Blecher. „Mulți vor fi nervoși după primele pagini, unii chiar vor renunța, dar odată ieșiți din proximitatea confortului caustic sentimentul critic dispare, lăsând loc plăcerii ușor melancolice, amintindu-ne că suferința ne dezvăluie acea zonă obscură de care nu vrem să știm. Multe din poemele acestei cărți sunt fotografii care ți-au creat cândva vagi senzații de fericire, consumată în natură, alături de niște intelectuali anonimi”, a scris V. Leac pe coperta a patra. Pentru a cunoaște personajele Escu și Esca din perspective și unghiuri cât mai diverse și nu numai, Radu Andriescu a creat un portal care se deschide și închide în rândurile de mai jos:
„Dacă m-ar fi întrebat cineva ce este dragostea, aş fi spus: Să ştii că, într-o lume plină de minciuni, există un om complet sincer cu tine şi cu care, la rândul tău, poţi fi complet sincer, şi că între voi doi nu există decât adevăr, chiar dacă el nu este întotdeauna rostit”. – „Trei etaje”
Născut la Ierusalim în 1971, Eshkol Nevo a studiat copywriting la Colegiul Tirza Granot şi psihologie la Universitatea din Tel Aviv şi deţine în prezent cea mai mare şcoală privată de creative writing din Israel. Citeşte tot articolul
Prietena mea genială, tradusă şi publicată la noi în 2015, deschidea drumul Tetralogiei napolitane, apărute integral la Editura Pandora M. În luna noiembrie a acestui an, a ieşit de sub tipar, în aceeaşi traducere excelentă făcută de Cerasela Barbone, şi Fiica ascunsă, cartea scrisă de Elena Ferrante în 2006. Citeşte tot articolul
De ce mâncare, o sa vă întrebați. Pentru că toată lumea mănâncă, inclusiv personajele din literatura pe care o citim. Chiar și cititorii, oricât de diferiți și de capricioși ar fi ei. Chiar și - sacrilegiu! - autorii acestei literaturi care ne umple, zi de zi, viețile cu tot felul de emoții, care mai de care mai colorat-intense. Avea Brillat-Savarin o butadă de la care putem porni această călătorie în bucătăriile și în palatele (da, și gustative ale) unor scriitori care au zis DA acestei aventuri: animalele mânâncă, omul se hrănește. Așadar, mâncatul e o artă (chiar dacă abia ultimele decenii au transormat-o dintr-o Cenușăreasă într-o prințesă, acceptată inclusiv în mediile elitiste și chiar academice), iar moravurile culinare sunt, în mod limpede, un foarte puternic indicator sociocultural. Scriitorii au fost dintotdeauna preocupați de mâncare și au făcut din ea nu doar un detaliu de scenografie romanescă, important și savuros, fără îndoială. Uneori, o masă ori un fel de mâncare a dat cheia unei intrigi, a salvat un personaj sau, trist, l-a ucis. Tot la masă, eroii și-au cunoscut iubitele sau călăii, s-au declanșat războaie și s-au semnat tratate de pace sau contracte prenupțiale. Citeşte tot articolul
