Tag: personal

Bibliotecă de scriitor – Bogdan-Alexandru Stănescu: „Vânez anticariatele așa cum alții caută cele mai bune cârciumi”

Despre Bogdan-Alexandru Stănescu, căruia mulți îi spun, simplu, BAS, știam că este un foarte bun editor, care, de unsprezece ani, are în grijă una dintre cele mai cunoscute și apreciate colecții de literatură universală din România, „Biblioteca Polirom”. Abia după ce am stat de vorbă pentru rubrica Bibliotecă de scriitor mi-am dat seama că am în față o adevărată enciclopedie în materie de literatură, căci Bogdan-Alexandru Stănescu cunoaște o mulțime de lucruri și ar putea să povestească la nesfârșit despre tot felul de cărți mai puțin cunoscute și mici ciudățenii ascunse pe zecile de rafturi răspândite prin casă. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Vasile Ernu: „Nu fetișizez cartea ca obiect. Mă interesează povestea, ideea”

Pe Vasile Ernu l-am văzut mereu de la distanță - îl recunoșteam imediat datorită kipei purtate pe cap, care îi dădea un aer ușor străin și oarecum inabordabil -, dar iată că, în cele din urmă, l-am întâlnit și am stat de vorbă pentru rubrica Bibliotecă de scriitor. Mă gândeam că poate voi fi expediată rapid, după câteva răspunsuri laconice, însă Vasile Ernu s-a dovedit un interlocutor deschis și prietenos, care mi-a răspuns pe îndelete la întrebările despre biblioteca personală. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Simona Antonescu: „Sunt foarte posesivă cu cărțile mele”

Pe Simona Antonescu am cunoscut-o prima oară în paginile romanului Darul lui Serafim, a doua carte pe care a publicat-o autoarea. M-au fermecat istoriile și personajele sale, extrase cu migală din trecut, pe care le reînvie în fața cititorilor contemporani, odată cu atmosfera unor vremuri apuse. Mi-am dorit să cunosc și omul din spatele poveștilor, astfel că m-am bucurat foarte mult când Simona mi-a acceptat invitația de a participa la rubrica Bibliotecă de scriitor. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Irina Georgescu Groza: „Important e să citim, nu neapărat să acumulăm cărți”

Am auzit prima oară de Irina Georgescu Groza atunci când a avut loc lansarea volumului ei de proză scurtă, Dincolo de ferestre, apărut recent la Editura Casa de Pariuri Literare. Irina a acceptat imediat invitația de a lua parte la rubrica Bibliotecă de scriitor, și, astfel, am ajuns într-un apartament nou, amenajat cu mult bun gust, unde cele trei biblioteci, fiecare cu personalitatea sa, aveau rafturile pline cu cărți și obiecte înțesate de povești. Este o bibliotecă relativ tânără, căci Irina a lăsat în urmă cărțile citite în liceu și în studenție, însă este una de care tânăra scriitoare este foarte mândră. Citeşte tot articolul

Bibliotecă de scriitor – Cristina Andrei: „Cartea mea stă la raftul cu prieteni”

Cred că orice iubitor de carte are curiozități legate de bibliotecile altora. Așa a apărut ideea rubricii „Bibliotecă de scriitor”, în care autorii contemporani (deocamdată, cei români) sunt luați la întrebări și fotografiați alături de biblioteca lor. Prima invitată este jurnalista și scriitoarea Cristina Andrei, de care ați auzit, probabil, fie de la televizor, fie datorită romanului Abonatul nu poate fi contactat, publicat în 2014 la Editura Nemira.  Citeşte tot articolul

Iván Repila: „Obiectivul meu ca scriitor este să-mi găsesc propriul drum” (interviu)

Iván Repila, scriitor spaniol tânăr și de succes, a fost unul dintre oaspeții celei de-a opta ediții a Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB), ediție care a avut loc între 2 și 4 decembrie, la Muzeul Țăranului Român. A lucrat în publicitate, teatru, domeniul editorial, iar de câțiva ani s-a dedicat scrisului. Debutul său, Una comedia canalla, a fost primit foarte bine atât de critică, cât și de public. Cu cel de-al doilea roman, El niño que robó el caballo de Attila, apărut în 2013, Iván Repila s-a impus și pe piața de carte internațională. Chiar la timp pentru FILB, cea mai recentă carte de-ale sale a apărut și la noi, la Editura Univers, în traducerea Simonei Sora: Băiatul care a furat calul lui Attila, o carte subțirică, năucitoare, frumoasă tare. Citeşte tot articolul

interviu cu Jean Mattern

Jean Mattern: „Cred că rolul nostru în literatură, ca scriitori, este să ne ocupăm cu ceea ce nu putem uita” (interviu)

Jean Mattern este scriitor și editor francez - coordonează, la prestigioasa editură Gallimard, colecţia de literatură străină „Du Monde Entier” şi colecţia „Arcades”. La noi, Editura Polirom a publicat două dintre cărțile sale: Băile Kiraly (2009, colecția „Biblioteca Polirom. Proză XXI”, traducere de Silviu Lupescu, cuvânt înainte de Gabriela Adameșteanu) și Lapte și miere (2011, colecția „Biblioteca Polirom. Proză XXI”, traducere de Anca Băicoianu). Acesta a fost de mai multe ori în România, atât pentru a-și lansa volumele, cât și pentru a participa la diferite întâlniri - de exemplu, în 2011, Jean Mattern a fost invitat la cea de-a patra ediție a Festivalului Internațional de Literatură de la București (FILB), iar în 2013 la prima ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere de la Iași (FILIT), la ambele în calitate de scriitor, și nu editor. Citeşte tot articolul

interviu cu Jean Mattern

Jean Mattern: „I think that our role in literature, as writers, is to deal with what we cannot forget” (interview)

Jean Mattern is a French writer and editor - he coordinates, at the prestigious publishing house Gallimard, the collections of foreign literature „Du Monde entier” and „Arcades”. In Romania, Polirom publishing house translated two of his books: The Kiraly Baths (2009, collection „The Polirom Library. Prose XXI”, translated by Silviu Lupescu, foreword by Gabriela Adameşteanu) and Milk and Honey (2011, collection „The Polirom Library. Prose XXI”, translated by Anca Băicoianu). He has been several times in Romania, both to launch his volumes and to attend different meetings - for example, in 2011, Jean Mattern was invited to the fourth edition of the International Literature Festival in Bucharest (FILB) and, in 2013, he was at the first edition of the International Festival of Literature and Translation in Iași (FILIT), in both cases as a writer, not as an editor. Citeşte tot articolul

Taximetristul care citea Sven Hassel

Era o dimineață de vară capricioasă: ba se întuneca din pricina norilor și începea să plouă, ba ieșea soarele și începea toropeala. Citisem și făcusem notițe toată noaptea, așa că aveam ochii cât cepele și energia aceea de după ce trece somnul. Îmi printasem întrebările pentru un interviu cu un scriitor tare fain. Aveam emoții, așa cum am de fiecare dată înaintea unui interviu (chiar dacă e luat prin e-mail, apropo :) ). Când să plec de acasă, am realizat că aveam toate șansele să întârzii. Singura soluție era să iau un taxi - și nici atunci nu știam dacă voi ajunge la timp.  Citeşte tot articolul

Anchetă: Profesorii de la Facultatea de Litere la aniversarea a 150 de existență ai acesteia (II)

Întocmai precum spuneam luni, la aniversarea a 150 de ani de existență ai Facultății de Litere, ne-am ”trezit” melancolice cu prilejul acestui eveniment, amintindu-ne cât de mult au însemnat pentru noi anii de facultate. De altfel, cum puteam sărbători mai frumos aniversarea facultății noastre de suflet dacă nu prin cuvinte? Iar dacă aceste cuvinte sunt plămădite de profesorii noștri, cu atât mai bine! Citeşte tot articolul

Anchetă: Profesorii de la Facultatea de Litere la aniversarea a 150 de existență ai acesteia (I)

Astăzi, 4 noiembrie, se sărbătoresc 150 de ani de existență ai Facultății de Litere. Manifestările au început la ora 10 cu dezvelirea plăcii aniversare și vor continua cu vernisajul expoziției de carte a cadrelor didactice, urmat de anunțarea denumirii sălilor de curs ale facultății în onoarea profesorilor săi de prestigiu. Apoi, la Facultatea de Drept are loc o festivitate pentru a celebra cum se cuvinte acest eveniment.  Citeşte tot articolul

“Cartea şoaptelor” – o cronică a învinşilor istoriei

Deşi a mai scris şi proză, şi poezie, abia odată cu romanul Cartea şoaptelor – relevant pentru ilustrarea modului în care recursul la amintiri, şi mai cu seamă, la amintirile în care familia şi membri ai comunităţii sînt implicaţi, este unul structurant – Varujan Vosganian a reuşit să se impună cu adevărat şi ca scriitor. În Cartea şoaptelor, Vosganian intenţionează să se înfăţişeze pe sine nu printr-o introspecţie amănunţită, ci prin plasarea sa foarte bine precizată în rîndul unei anume comunităţi – cea armenească. Citeşte tot articolul

Revoluția mea mică

Pe mine revoluția m-a prins la Craiova, așa cum m-au prins, de altfel, și primii 18 ani de viață, cu mici pauze de munte, de mare. De unele știau ai mei, de altele mai puțin. Ca-n adolescență. Bunici la țară n-am avut, erau toți concentrați pe o distanță de nici doi kilometri. Un univers mic deci, în care revoluția s-a consumat repede, intens și în siguranță, cam ca făcutul de murături al lui mamaie. Citeşte tot articolul