Tag: stil

7 motive să citești „Antropologie și o sută de alte povestiri”, de Dan Rhodes

Antropologie și o sută de alte povestiri a apărut la Editura Vellant spre sfârșitul lui decembrie 2016, în traducerea lui Nadine Vlădescu (care semnează și postfața). Citisem câteva povestiri din acest volum anterior publicării lui, în primul număr al revistei de proză scurtă iocan. Mi-a plăcut atunci Dan Rhodes, mi s-a părut interesant cum scrie, de aceea l-am pus pe lista de lecturi. Am ajuns la întregul volum de curând și mă bucur că am făcut-o, cred că am avut numai de câștigat. Cartea este cu totul și cu totul specială, atât din punct de vedere al formatului și formei, cât și al poveștilor care o compun. O recomand tuturor celor care au chef de o literatură altfel, proaspătă și intensă, tuturor celor cărora le place să experimenteze cu lecturi atipice.  Citeşte tot articolul


10 sfaturi despre scris de la Haruki Murakami (din „Meseria de romancier”)

M-am reîndrăgostit de Haruki Murakami prin Meseria de romancier. Chiar dacă nu am fost întotdeauna de aceeași părere cu el de-a lungul celor 12 eseuri din acest volum, admirația pentru stilul său franc, pentru curajul de a se raporta la sine și la propriile scrieri lucid, fără menajamente și fără ocolișuri, pentru subiectivitatea fățișă, a fost necontenită. E o provocare și un privilegiu, cred, să intri în lumea lui Murakami. Îți deschide ușa și te lasă să privești înăuntrul procesului său creativ, minții sale, vieții sale. Nu ai cum să te plictisești citindu-l, fie că ești sau nu fan Murakami, fie că i-ai citit ficțiunea ori ba.  Citeşte tot articolul


Portret de scriitor: William Faulkner

Pe coperta din iulie 1964 a revistei Time apărea un chip îmbătrânit, cu multe linii brăzdându-i fața, cu păr alb și mustață, dar cu ochi încă ageri. Era portretul scriitorului american William Faulkner realizat de artistul Robert Vickrey, un desen în cerneală și grafit, ce încerca să surprindă un spirit nemblânzit, ca Sudul acela, pe care l-a întors pe toate părțile în cărțile lui. Citeşte tot articolul


Interviu cu Paul Țanicui: „Scriitorul trebuie să rămână viu și după ce publică”

Am citit Quimera, romanul de debut al lui Paul Țanicui, pe la începutul anului acestuia, deși apăruse (și ajunsese la mine) în toamna lui 2015, la Editura Humanitas. Pe atunci, știam prea puține despre autorul cărții - și, onest spun, nici nu mă interesează acest aspect atunci când deschid o carte; contează, desigur, doar calitatea volumului respectiv. Quimera m-a vrăjit - cuvântul nu e ales chiar întâmplător. Am apreciat deopotrivă stilul în care este scrisă - fragmentar, poetic, plin de legături în subtext, impregnat de un soi de realism magic, misticism, simbolism etc. -, cât și povestea pe care o spune, plasată pe alte meleaguri și în alte timpuri - în lumina reflectorului este Mauro Leone, un băiat-tonomat, orfan de tată, cu o mamă care nu îl mai poate întreține, așa că îl trimite la un internat catolic; capitolele sunt strâns legate de „aventurile” lui Mauro, construind, astfel, un altfel de Bildungs­roman. Și, bonus, cartea se citește ușor, chiar e o lectură plăcută. Iar fiecare își poate alege ce vrea să vadă în ea, ce pistă dorește să urmeze, dincolo de firul narativ.  Citeşte tot articolul

Șase pentru Man Booker

Șase autori din Marea Britanie, Canada, SUA și Africa de Sud se află pe lista scurtă a favoriților de la Man Booker Prize for Fiction din acest an. Autorii nominalizați pentru râvnitul premiu, în valoare de 66,400 de dolari, au fost aleși dintr-o listă de 13 scriitori, printre care se număra și JM Coetzee, de două ori câștigător al Man Booker Prize (1983, 1999) și o dată al Nobel-ului (2003). Citeşte tot articolul


Interviu cu Immanuel Mifsud

Interviu cu Immanuel Mifsud: „Sunt mereu stânjenit să spun cum am devenit scriitor”

Immanuel Mifsud este un scriitor maltez foarte cunoscut. Mai mult decât atât, este considerat a fi cel mai important reprezentant al Generației X de scriitori maltezi. A început să scrie la vârsta de șaisprezece ani, atât proză, cât și poezie. Câteva dintre operele sale au fost traduse și publicate într-un număr de țări europene și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, el a lucrat cu grupuri de teatru experimental, regizând propriile piese de teatru, dar și texte de Cehov, Dario Fo, Max Frisch, Federico Garcia Lorca, Harold Pinter, etc. Citeşte tot articolul

Shani Boianjiu carte de debut

Oamenii eternității nu se tem niciodată, de Shani Boianjiu – un roman puternic, captivant, autentic

Din 2012, numele lui Shani Boianjiu a apărut foarte des în presa internațională grație volumului ei de debut, Oamenii eternității nu se tem niciodată (Editura Polirom, colecţia „Biblioteca Polirom”, coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu, traducere din limba engleză de Ioana Filat, iunie 2014, titlul în original: The People of Forever Are Not Afraid). Tânăra scriitoare israeliană (în prezent, de 27 de ani), cu origini românești și irakiene, și-a scris primul roman nu în limba maternă (ebraică), ci direct în limba engleză - și asta pentru că l-a început atunci când studia engleza și antropologia la Harvard, la un curs de creative writing, imediat după ce și-a încheiat serviciul militar obligatoriu în Israel. De altfel, experiențele din perioada stagiului în Forțele de Apărare Israeliene au stat la baza romanului de față.  Citeşte tot articolul

interviu cu Pawel Huelle, unul dintre cei mai cunoscuti scriitori polonezi contemporani. Bookfest 2014

Pawel Huelle: ”Faptul că sunt considerat sau nu unul dintre cei mai cunoscuți scriitori polonezi nu are absolut nicio însemnătate” (interviu)

Pawel Huelle este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați scriitori polonezi contemporani. A venit la București cu ocazia Salonului Internațional de Carte Bookfest, care a avut loc între 28 mai și 1 iunie la Romexpo, fiind unul dintre scriitorii invitați să reprezinte Polonia, oaspetele Bookfestului de anul acesta, țara cu patru Premii Nobel pentru Literatură. Pawel Huelle s-a născut la Gdansk, în 1957, și a fost, pe rând, jurnalist, profesor de literatură, filosofie și istorie și director al televiziunii din orașul natal. L-am descoperit ca scriitor grație celor două cărți ale sale traduse la noi, proaspăt ieșite de la tipar: Mercedes-Benz - Editura Polirom, 2014, ediția a II-a, traducere din limba polonă și note de Radoslawa Janowska-Lascar și Mihaela Cornelia Fiscutean - și Eram singur și fericit - Editura Polirom, 2014, în aceeași traducere.  Citeşte tot articolul

Interviu cu Mike Ormsby: ”A scrie un roman se aseamănă cu a fi într-o trupă sau într-un club sportiv: ai nevoie de o echipă bună”

Mike Ormsby este un scriitor britanic, fost jurnalist BBC, trainer BBC World Service și muzician. În decembrie 2013 a publicat primul său roman, Child Witch Kinshasacare discută, prin intermediul ficțiunii, problema copiilor-vrăjitori din Kinshasa, Congo - în principal, prin ochii lui Frank Kean, un jurnalist care aterizează într-un loc ciudat, străin și încearcă să-i descopere ”secretele”, să înțeleagă o lume complet diferită (pentru sinopsis și fragmente din carte, intrați aici). În timp ce citeam acest roman, captivată, a apărut, la începutul lui martie, și volumul al doilea al seriei Child Witch, numit Child Witch London. Citeşte tot articolul

Liniștea de dinaintea furtunii: ”Grădina de ciment”, de Ian McEwan – o carte stranie, șocantă, excelentă

Scriu câteva rânduri despre romanul de debut al lui Ian McEwanGrădina de ciment (Editura Polirom, ediția a doua, 2009, traducere de Dan Croitoru), mânată de dorința de a vă împărtăși bucuria descoperirii unei cărți excelente, șocante și stranii în același timp. Cu regretul că nu am ajuns mai devreme la volumul acesta al scriitorului britanic (deși, dacă stau bine să mă gândesc, poate că e mai bine așa).  Citeşte tot articolul

Homo Faber de Max Frisch

O carte densă, cu multiple nuanțe, pe care trebuie să o citești cu atenție pentru a nu pierde nimic din fantasticul puzzle psihologic pe care-l face Max Frisch, Homo Faber face parte dintre acele texte care te bântuie mult timp după ce le-ai citit. Mereu ai impresia că-ți scapă ceva, așa cum îi scapă personajului principal, Walter Faber, sensul coincidențelor pe care le trăiește și un anumit irațional pe care, din perspectiva sa tehnicistă asupra lumii, și-l refuză.

Citeşte tot articolul