Tag: umanitate

Claritate în secolul dezinformării și al epidemiei de stres – Yuval Noah Harari, „21 de lecții pentru secolul XXI”

Trăim vremuri în care schimbările sunt mai numeroase și mai rapide decât în oricare perioadă din istoria omenirii. Iar cantitatea de stres e proporțională cu schimbările. În plină „epidemie de stres” a societăților de azi, în miezul feluritelor campanii de dezinformare și distragere a atenției, Yuval Noah Harari – celebrul istoric și filosof israelian, binecunoscut prin volumele Sapiens. Scurtă istorie a omenirii (2014) și Homo Deus (2016), traduse în peste 50 de limbi, a publicat în 2018 un nou volum – 21 de lecții pentru secolul XXI – în care își propune să ne ofere, înainte de toate, claritate asupra chestiunilor concrete din prezentul omenirii și asupra viitorului imediat. Citeşte tot articolul


Cel mai mare pericol pentru umanitate, în opinia lui Erich Fromm, este „omul obișnuit ce dispune de o putere extraordinară”

În luna martie s-au împlinit 38 de ani de la moartea unuia dintre cei mai mari psihologi ai epocii moderne, dar și 118 ani de la nașterea sa. Erich Fromm s-a născut pe 23 martie 1900 la Frankfurt și a murit cu patru zile înainte de a împlini 80 de ani, pe 18 martie 1980. Autorul cărții Sufletul omului. Între geniul binelui și al răului, cea mai recentă apariție din opera sa la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți, a fost singurul fiu al unei familii de evrei ortodocși. Citeşte tot articolul


„Sapiens” – o carte pe care i-aş recomanda-o şi unui marţian

Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că sunteţi în drum spre Mega şi în faţa voastră a aterizat o farfurie zburătoare. Din ea iese un marţian simpatic. Se apropie, îşi dă jos ochelarii de soare şi întreabă: „Care e treaba cu voi, oamenii?”. Grea întrebare! Grea chiar şi dacă v-o pune copilul de 10 ani în drum spre şcoală sau vărul de la ţară după a cincea bere. Darămite pusă de un marţian într-o întâlnire de gradul trei! Aşa cum se întâmplă deseori, aveţi doar două soluţii: prima ar fi să bâiguiţi ceva ininteligibil şi să o luaţi la fugă - nu înainte de a pune pe facebook un selfie cu marţianul. A doua ar fi să îi daţi o carte care se cheamă „Sapiens” şi să speraţi că înţelege englezeşte. Citeşte tot articolul


Adrian Georgescu: „Rețeta tinereții veșnice e să te reinventezi continuu” (interviu)

Exitus, noul roman semnat de Adrian Georgescu, e o călătorie de la prima la ultima pagină. Una care te ține acolo, indiferent de cât de crudă ți se pare, cât de plină de grozăvii este, chiar dacă uneori te șochează, alteori te dezgustă, iar de cele mai multe ori te înduioșează. Moartea planează peste întreaga carte, îl însoțește pe Milo, zis Exitus, protagonistul volumului, încă de la naștere, și nu se desprinde de el nicio clipă. Așa că nu e chiar un roman ușor de digerat, dar este unul pe care îl recomand cu două mâini, pentru frazele lui lungi, pentru construcția narativă, pentru unghiul inedit, pentru că este o carte care, paradoxal, te învață multe despre viață și umanitate. Exitus e singular în literatura română contemporană recentă.  Citeşte tot articolul


Jules-Renard-Jurnal

Jurnalul lui Jules Renard: „Un creier bine întreţinut nu oboseşte niciodată”

Sinceritatea e o monedă preţioasă de schimb. Valorează enorm, iar când o pierdem, făcând un schimb în defavoarea noastră, ne simţim de parcă am fi pierdut o avere. „Sinceritatea lui Jules Renard ţâşneşte aproape necontrolat, eul său are sensibilitatea unui jupuit de viu şi este într-adevăr haïssable în ochii celui care îl examinează”, scrie Modest Morariu în prefaţa Jurnalului scris de Jules Renard, autorul binecunoscutului Morcoveaţă. Citeşte tot articolul


Listă de bookaholic: 5 cărți despre evoluția omului

Nu știu alții cum sunt, dar pe mine efectiv mă fascinează evoluția noastră ca specie. Cum a ajuns un mamifer nu mai mare decât un șoarece pe vremea când dinozaurii dominau planeta să supraviețuiască extincției acestora, din el să se dezvolte nenumărate alte specii, printre care și ordinul primatelor, iar dintre acestea să ia naștere specia homo sapiens. Numai când te gândești că oamenii au peste 98% ADN comun cu cimpanzeii și te ia amețeala. A fost suficientă o diferență de mai puțin de 2% (1,3% mai exact) pentru ca unii să aibă darul vorbirii și al rațiunii și să inventeze o nouă realitate, cea a culturii, și ceilalți să rămână cantonați doar în lumea naturală din care au luat naștere. Citeşte tot articolul

Cum contenesc țipetele – „Tangou pentru Lisandra”, de Hélène Grémillon

Al doilea roman al scriitoarei franceze Hélène Grémillon – Tangou pentru Lisandra – este o carte complexă, cu multă tensiune, deopotrivă roman psihologic, istoric, erotic (dramă conjugală) și polițist. Însă, dincolo de toate acestea, este o carte în care se ridică acut problema recâștigării sinelui și a timpului prin povești. Cartea pune în prim-plan, alături de răsfrângerea unor evenimente traumatizante din istoria recentă a Argentinei, nevoia omului de a se (re)găsi pe sine spunând și ascultând povești, de a-și limpezi propria poveste întunecată. Citeşte tot articolul

Marele iluzionist, despre „Anihilare”, de Jeff VanderMeer

Există în Anihilare de Jeff VanderMeer un amestec de straniu și de familiar care îți dă, pe tot parcursul cărții, o stare de neliniște și de curiozitate greu de stăpânit. Încă din primele pagini e greu să nu faci apropierea între universul cărții și imaginile din Călăuza lui Tarkovski (sau, pentru cei care au citit cartea, de Picnic la marginea drumului, romanul fraților Strugațki, despre care se vorbește și pe coperta patru; eu nu am citit cartea, am văzut doar filmul de mai multe ori). Citeşte tot articolul