Până la Teatrul lui Sabbath – romanul lui Philip Roth tradus de Editura Polirom – nu cred că am citit despre vreun personaj care să-mi displacă atât de tare. Este vorba despre protagonistul romanului lui Philip Roth, Mickey Sabbath, un fost păpușar ajuns la vreo 60 de ani, pentru care singura rațiune de a fi este sexul: “Mickey Sabbath cel ascetic. Călugărul Futaiului. Evanghelistul Desfrâului.”
Sexul în doi, în trei, în toate pozițiile, la orice oră, în orice loc, cu oricine. Aproape cu oricine, dacă ne gândim la cea de-a doua lui soție, o fostă alcoolică, care nu i-a dăruit niciun copil și pe care a ajuns s-o urască cu mulți ani în urmă. De fapt, Sabbath urăște pe toată lumea sau cel puțin așa vrea să pară: un om setat să nu aducă niciun fel de bucurie celui de lângă el, niciun fel de plăcere (în afară de cea sexuală), un om fără idealuri și fără speranță, un anarhic care sădește suferință în sufletele celor din jur fără să aibă nici cea mai mică remușcare. Un bărbat care nu se ferește de exagerări faptice și verbale, care nu crede în nimic și care nu are nicio așteptare de la viață.
Înzestrat cu o extraordinară elocvență, Sabbath întruchipează “emoții primare”, folosește un “limbaj indecent” și “fraze complicate și închegate”, după cum remarcă, la un moment dat, unul dintre personaje, soția unui fost bun prieten, Norman.
Un bătrânel disgrațios – o piticanie cu burtă și barbă albă, îmbrăcat tot timpul neglijent, “cu ochi verzi, intimidanți și degete suferinde de artrită” –, Sabbath trăiește de ani buni în Madamska Falls, un sat pitoresc din Noua Anglie (nord-estul SUA), loc în care s-a izolat împreună cu cea de-a doua soție după ce dusese o viață boemă în New York. Singura lui satisfacție este Drenka Balich, o croată brunetă la vreo 50 de ani, care emigrase împreună cu soțul în această parte a Americii, unde făcuseră un copil și unde trăiau din banii câștigați din propria lor afacere (o pensiune la marginea unei păduri).
Această femeie era singurul om pe aceiași lungime de undă cu Sabbath, care adoră toate acele nebunii sexuale pe care le adoră și el și care era capabilă de cele mai promiscue lucruri numai pentru a-și excita partenerul. Drenka moare însă din cauza unei embolii pulmonare care i-a luat-o înainte cancerului care i se întinsese în tot organismul, după această pierdere Sabbath începând practic o călătorie spirituală în care retrăiește un trecut răscolitor, cu pierderi care l-au mutilat pe viață.
Philip Roth
Da, monstrulețul ăsta bătrân are și el povestea lui înduioșătoare, una cu frustrări și dezamăgiri, cu răni care nu s-au închis niciodată. După pierderea fratelui său mai mare, un pilot care a murit la 20 și un pic de ani în cel de-al Doilea Război Mondial, răpus de un avion japonez în Filipine, viitorul lui Sabbath s-a închis frumușel într-o cutiuță pentru care nu a găsit niciodată cheie s-o deschidă. Mama lui a înnebunit, sfârșind în cele din urmă într-un azil, iar Mickey s-a rupt total de restul familiei. Abia la bătrânețe ajunge să comunice cu unii dintre ei: cu spiritul mamei și cu vărul Fish ajuns la 100 de ani, pe care-l vizitează în mod neașteptat.
Descoperindu-l astfel pe Sabbath, începi să devii empatic cu el, să-l înțelegi și să nu-l mai judeci atât. Și totuși, deși pe mine (abia) la sfârșitul romanului ajunge să mă impresioneze, când o cam ia pe câmpii ajungând să decidă să-și ia viața și chiar să-și cumpere un loc de veci lângă familia lui, tot mă enervează că un om ca el, inteligent și sensibil, care, cel puțin în tinerețe, avea toate datele să devină un om împlinit, nu a luptat ca să devină altceva decât ceea ce este acum, în prag de bătrânețe.
Sabbath studiase teatrul de păpuși la Roma cu o bursa obținută prin Legea Veteranilor, fusese o vreme pe mare, iar apoi ajunsese la New York, unde înființase așa numitul Teatru Indecent al lui Sabbath, un teatru independent de stradă, unde Mickey mânuia, după un paravan, propriile degete (“îmbrăcate în niște mănuși negre stâmte, din piele de ied, prinse-n copci la încheieturi”) cu care amuza tinerii și descheia nasturii de la hainele fetelor. Acest teatru a avut o soartă scurtă, Sabbath renunțând la el după ce a fost pe punctul de a face închisoare pentru arta lui și după ce și-a pierdut prima soție (a dispărut pur și simplu), o tânără actriță extrem de talentată, “o fată fragilă și labilă de origine greco-americană, cu un simț al crizei atopătrunzător….până în ziua când criza de a fi ea însăși o măturase pur și simplu pe Nikki de pe fața pământului”.
Tot ce a făcut Sabbath până la acestă vârstă a fost să joace teatru, întocmai cum făcea în tinerețe pe străzile new yorkeze; să-și interpreteze zecile de roluri până în punctul în care nu mai realizează dacă disimulează sau nu stările de bucurie și de suferință: ”Supunându-se legilor dezamăgirii, nesupusul Sabbath a început să plângă și nici măcar el nu-și dădea seama dacă plânsul era unul jucat sau expresia suferinței lui”; să păcălească tristețile sufletului cu neîncetatele lui scheciuri.
Doar că a cam obosit să facă asta, momentul declanșator al acestei treziri fiind moartea Drenkăi, când Sabbath a început să realizeze cât de mult o iubise pe această croată. Pierduse, în fond, iubirea, pierduse totul. Iar acum este pe punctul de a-și face și el ieșirea din scenă. Doar că nu poate, nu știe cum: ”Nu putea să moară nici de-al dracului. Cum să plece? Cum să se ducă? Tot ce ura era acolo.”
Surse foto: flavorwire.com, npr.org, tabletmag.com
Cartea Teatrul lui Sabbath de Philip Roth poate fi cumpărată de librăria online Cărturești de aici la prețul de 34,95 de lei. Dacă introduceți codul Bookaholic la finalizarea comenzii, aveți reducere 15%. Detalii despre promoție aici.
