Bookaholic

Am aplicat strămoşescul proverb: cui pe cui se scoate. Şi cum ieri a fost aşa de urât că nici la Gaudeamus nu ne-am urnit, ba ne mai prinseseră din urmă şi tristeţile acelea cu gust de sfârşit de timp, adică tisteţile de lămâie ale lui Barnes, am luat alte cărţi la răsfoit în căutarea acelui ceva dulce care să dea alt gust lămâilor din sufletul nostru – cam bitter 🙂

Am ascultat bineînţeles Bitter sweet symphony şi uite aşa ma găsit cărticica care-ţi va ridica imaginea la ceruri în ochii iscoditori ai oricărei mătuşi, bunici gospodine (atenţie! vine Crăciunul!): un minighid pentru dulciuri cu fructe, care, hihi, costă 5 lei, asta ca să-ţi rămână şi ţie suficient capital pentru propria imagine 😉 Şi, răsfoind-o, la pagina 20 jos am dat peste Budincă de lămâie “Filip” – cum să te abţii la aşa nume (Filip ăsta deja părea un fel de Mic Prinţ al lămâilor) şi la perspectiva a ceva cald aburind dulce la tine în farfurie?

Trebuie să mă credeţi: budinca cu lămâie iarna = limonada vara. Dacă a doua te readuce în simţiri din toropeală, prima te pune pe picioare din amorţeală. Aşadar, ieri după-amiază am făcut budinca din: 3 lămâi, 50 g unt, 100 g făină, 2 pahare lapte, 5 ouă, 200 g zahăr, sirop de zmeură din dulceaţă (aici am înlocuit cu dulceaţă extra de mure sau, cum îmi place mie să-i zic, dulceaţă de extramure 🙂

Am tâiat felii mici lămâile şi le-am fiert frumos: cum dădea apa în fiert, o schimbam, pentru că, dacă vă aduceţi aminete de la ceai, lăsat cu lămâie sau reîncălzit aşa se face amar. Tot pe foc am făcut un sos din unt, lapte şi făină şi cum a început să se îngroaşe l-am dat deoparte. Am amestecat gălbenuşurile cu tot zahărul şi deja mă cam durea mâna dreaptă, că tare zgrunţuros era, dar mi-a ieşit să bat şi albuşurile spumă tare. După care, am pus gălbenuşurile în sosul deja făcut şi totul peste spuma de albuşe, si peste am aruncat şi bucăţelele de lâmâie fierte şi strecurate (alese de sâmburi mai ales!). După 45 de minute de aerobic culinar şi după încă 40 la cuptor am creat Budinca:

Asta era ieri seară, mai pe întuneric aşa.

And this was breakfast, cu sirop de extramure 🙂

Dacă deja nu îmi mai vine să ascult bitter sweet symphony şi parcă aş da-o pe ceva ce te unge mai antrenant, vă voi spune diseară cât a rezistat acest to go având în vedere că în scurt timp mă voi instala pe culoarele Gaudeamus. Altfel, să dăm pe apa sâmbetei plicurile plasticoase cu budinci instant – acest Filip slow nu te ţine low 🙂

Ce ar mai merge? Ar mai merge un Yellow, pentru zile cu gust strălucitor!

http://youtu.be/1MwjX4dG72s