Bookaholic

O să anunţ de la bun început: las lista deschisă iubitorilor de pisici, precum şi celor care s-au gândit să scrie propria poveste despre o pisică pe care vor să o vadă înscrisă într-un top al celor mai cunoscute personaje cu mustăţi din literatura lumii.

Există într-o multitudine de cărţi personaje-pisici, însă numai unele dintre ele au avut norocul de a deveni nepieritoare odată cu cărţile care le-au adus la viaţă. Trebuie să recunoaştem, chiar şi în calitate de cititori care nu au pisici în casă, că nu de puţine ori ne-am îndrăgostit de personaje precum cele din lista de mai jos.

Topul a fost recent făcut de The Guardian şi a fost decretat ca fiind un top al celor mai cunoscute pisici din literatura internaţională. Dar pentru că se întâmplă să cred că nouă ne este drag şi Motanul Arpagic (copii fiind, nu ştiam pe cine parodiază personajul), lista merită să aibă un final deschis şi… la fel de universal ca topul amintit.

Vorbitoare, talentate la desen, ştiinţele naturii sau planuri de cucerire a lumii, giumbuşlucuri şi căţărat în copaci, pisicile-personaj din literatură sunt adesea inspirate din realitate. Câţi dintre noi nu cunosc sau n-au cunoscut vreodată pisici cu tone de personalitate? Şi nu vorbesc aici de perdele rupte sau brazi de Crăciun redecoraţi de pisică.

E la fel de adevărat că se zvoneşte, cum a mărturisit chiar iniţiatoarea acestui top al celor mai faimoase pisici din literatură, că odată ce-ţi asociezi numele cu materiale despre pisici, îţi scad considerabil şansele de a fi luat în serios drept critic literar. Pe de altă parte, e la fel de adevărat că Haruki Murakami a devenit un autor de succes păstrând legături minime cu mediul literar. Excepţiile demonstrează, aşadar, că putem scrie liniştiţi în continuare despre pisici şi că, totodată, întocmai cum a dovedit-o Murakami, unele pisici vorbesc şi asta nu le face personaje mai puţin credibile.

Aşa se face, de asemenea, că topul publicat de The Guardian include şi pisici vorbitoare şi faimoase. În plus, e cunoscut faptul că toţi cititorii cu pisici şi-au dorit, şi nu doar o dată, ca blănoasele care s-au obişnuit să miaune încă de pe la ora cinci sau şase dimineaţa, să le şi vorbească, având convingerea că ar avea cu siguranţă ceva interesant de spus. Poate că riscul real apare, de fapt, abia atunci când mărturiseşti în scris că ţi-ai dori ca pisica ta să vorbească. Dar asta e o altă poveste.

Să revenim, aşadar, la acest top actual la care sunteţi liberi să contribuiţi:

1. Tobermory de Saki (H. H. Mungo) se află pe primul loc în topul amintit, iar povestea are în centru un personaj care, sosit la o casă de la ţară, cu puţin timp înaintea primului război mondial, pretinde că are darul de a face animalele să vorbească precum oamenii. Este provocat să-şi demonstreze presupusul talent pe motanul familiei, Tobermory, dar rezultatele nu sunt deloc îmbucurătoare. Motanul care reuşeşte să vorbească precum oamenii se dovedeşte a fi arogant şi, pe deasupra, cu tolba plină de lucruri neplăcute despre fiecare om în preajma căruia trăise până atunci. Pe toţi îi observase atent până atunci şi despre fiecare ştia câte ceva nu tocmai de bine.

Sursa

2. Să fie zâmbetul motanului Cheshire trăsătura care i-a adus locul doi în acest top? Sau abilitatea de a se face nevăzut pe neaşteptate şi după bunul plac? Se prea poate să nu aflăm motivele, cert e că locul acesta de vârf pare să i se potrivească mănuşă. Lewis Carroll a reuşit, în fond, să creeze în Alice în Ţara Minunilor şi una dintre pisicile care aveau să intre în istorie. Din nou, aceleaşi trăsături uşor arogante şi, în plus, atoateştiutoare, par să-i fi asigurat motanului o creştere în… sondaje.

3. Edward the Conqueror sau Edward cuceritorul este o povestire scrisă de Roald Dahl despre un motan pe care stăpâna casei ajunge să-l îndrăgească şi căruia îi interpretează la pian diferite compoziţii clasice. Observându-i reacţiile la aceste concerte de cameră, aceasta ajunge să creadă că motanul este Franz Liszt reîncarnat. Nu găseşte altă explicaţie pentru faptul că motanului păreau să-i placă sonetele lui Liszt, dar nu şi compoziţiile lui Schumann. O pisică reîncarnată cu potenţial de geniu merită locul trei.

4. The Silent Miaow este ghidul pisicilor din întreaga lume, tradus din pisicească, bineînţeles, de Paul Gallico. Nu este, din păcate, şi ghidul celor care vor să se înţeleagă mai bine cu pisicile în cazul în care au de înfruntat relaţii tensionate care se lasă cu ceştile preferate de cafea vărsate semi-accidental pe birou. E doar un ghid scris în pisicească pentru toate pisicile din lume care vor să-şi manipuleze Oamenii. E despre cum să obţină cele mai bune locuri pe scaun sau pe canapea, cea mai bună mâncare şi aşa mai departe. Mieunatul silenţios, spune tratatul pisicesc, e cel căruia Oamenii nu-i pot rezista. E arma supremă care te va ajuta să obţii absolut totul.

5. Despre Moş Oposum s-a mai scris în repetate rânduri şi şi-a câştigat, pe bună dreptate, atât locul din top, cât şi reputaţia. La noi o regăsiţi şi în varianta ilustrată. Macavity, echivalentul lui Moriarty din Sherlock Holmes, este motanul dotat cu o super-inteligenţă. Cu o inteligenţă care se dovedeşte cu atât mai preţioasă când vine vorba de spălat putina. Căci orice s-ar fi întâmplat, nu Macavity e de vină.

Şi dacă vă e cunoscută atitudinea, dacă vă e familiară privirea blândă, nevinovată şi care pare să vă privească pentru prima dată, dacă vă deşteptaţi fără alarmă fiindcă aveţi o pisică pe care vă puteţi bizui dimineaţă de dimineaţă, atunci cu siguranţă veţi dori să completaţi această listă cu pisici autohtone şi nu numai, cu febleţuri pisiceşti de care nu vă puteţi desprinde şi cu titluri pe care doriţi să le recomandaţi, mai departe, tuturor iubitorilor nu doar de pisici, ci şi de cărţi despre ele!

Sursă imagine principală