Bookaholic

Trebuie să vorbim despre Kevin e o poveste care îți va da fiori și, cu cât te vei adânci mai mult în ea, ți se va face pielea de găină și te va ține într-un suspans lăuntric, empatic, până la final. Un thriller? Nici vorbă. Este drama psihologică a unei mame. Mama unui asasin.

Este Kevin, fiul Evei, un băiat inteligent, neascultător încă de mic, nu pentru că ar fi neastâmpărat, ci pentru că este mult prea isteț ca să se conformeze cu ce îi cer părinții. Este un mic monstru, ale cărui capacități deja îi uimesc pe cei din jurul său.

Kevin a fost cândva rezultatul dragostei dintre Eva și Franklin. Acum el este asemenea unui măr otrăvit care le-a transformat căminul într-un iad.  Eva încă îi simte jarul. O face să se simtă și ea un monstru, pentru că l-a lăsat pe Kevin să îi distrugă viața, familia, pe ea și pe Franklin.

Cartea este scrisă sub forma unor scrisori din partea Evei către soțul ei, a cărui iubire îi lipsește, căruia îi cere iertare pentru că nu l-a sprijinit pe Kevin așa cum el, tatăl, a facut-o mereu. În scrisorile ei, Eva aduce la viață trecutul său, înainte de a-l cunoaște pe Franklin, și apoi când s-a îndrăgostit de el, când l-au conceput pe Kevin, cum l-au crescut, cum s-a dezvoltat în fața ochilor lor și cum a ajuns să facă ceea ce a făcut. Shriver își ține aici cititorii în suspans, și nu le dezvăluie decât puțin câte puțin ce anume exact trebuie Eva să se vorbească despre Kevin.

Scrisorile nu primesc răspuns, dar ea le trimite mai departe, confesându-se. Vorbește despre sine, despre Kevin, despre familia pe care a încercat să o clădească și care nu mai există. Acum Eva se uită la ea însăși în oglinda prezentului: mama unui criminal! Trebuie să trăiască cu păcatul fiului ei, cu remușcările pe care el nu le are, cu povara faptelor pe care el le-a săvârșit, cu rușinea și durerea faptului că nouă oameni au fost uciși de către băiatul căruia ea i-a dat viață.

De ce, oare de ce?, se întreabă mama suferindă, dar extrem de rațională și analitică. Să fi fost cumva lipsa dragostei? – după cum mass media încearcă să-și convingă publicul popularizând crima lui Kevin și dramatizând-o la nivel sentimental.

Cumva a fost un moft adolescentin, precum copiii din cazul Colombine, omorând ca să atragă atenția? Ori pur și simplu a fost dorința de a ucide, de a premedita ceva și a duce la capăt, pentru a-și dovedi puterea și inteligența asupra celorlalți, după cum însuși Kevin declară, acum aflat la închisoare?

Întrebările Evei vor deveni și întrebările cititorului, care este imposibil să nu ajungă să nu se cutremure în fața unei astfel de drame. Dacă vei cădea în capcana de a o judeca pe Eva, așteaptă finalul. La fel și dacă îl vei blama pe Franklin, că nu îi răspunde scrisorilor, sau pe Kevin, că este un băiat fără inimă.

Ține minte atât: când vei scoate din priza minții această carte, îți vei da seama nu doar ce poveste extraordinară a putut Shriver să creeze, dar și cât de bine a știut să o clădească către un final care îți va da și mai mult de gândit. Crede-mă: când vei închide cartea, vei continua să fii electrocutat de magnitudinea ei pentru încă ceva timp.