Bookaholic

A fost un revoluţionar, unul de catifea. A scris, i-a plăcut rock-ul, i-a plăcut teatrul absurd. Un politician scriitor, unul cu simţul absurdului şi al ridicolului, un umanist, reacţionar, ambiţios, pasionat. În octombrie, când i-am spus La Mulţi Ani, am mers la MŢR să-i văd filmul – singurul regizat de el, Leaving.

E de ajuns să vezi filmul ăsta ca să strigi: Václav Havel preşedinte! Pentru că e despre plecarea unui om politic din funcţie, despre absurditatea birocraţiei, ridicolul comunicării oficiale, despre următorul mandat şi următorul venit care va spune orice şi va face ce vrea, despre vechii susţinători şi noii profitori, despre Istoria mare în care detaliile istoriei mici rămân cum a vrut cronicarul. E despre absurditatea funcţiei şi ridicolul uman din partea unui om care a trecut prin asta şi care vorbeşte lejer, cu umor asumat, despre ele. La finalul filmului Havel scoate capul dintr-o piscină şi ne mulţumeşte tuturor că am ţinut telefoanele mobile închise :)) Da, un preşedinte a putut regiza un astfel de film. Václav Havel preşedinte!

Filmul are la bază piesa de teatru cu acelaşi nume scrisă de Havel, inclusă în volumul Teatru, de curând lansat la Curtea Veche (cu ocazia aniversării din 5 octombrie). În film, juca a doua lui soţie, o actriţă foarte cunoscută în Cehia. Iar în expoziţia foto dintr-o sală alăturată l-am revăzut pe Havel, am revăzut-o şi pe ea, am văzut-o pe Olga, prima lui soţie căreia i-a scris scrisorile din puşcărie – că doar nu era să fie lăsat un anticomunist în Cehia comunistă pe străzi sau cu piesele lui absurde pe scenă. Scrisori către Olga , care feministelor nu le-a plăcut din cauza tonului paternalist al lui Havel, e clar de citit.

Şi în mijlocul tuturor acelor fotografii, cu prieteni, oameni politici de rang Obama etc., îl vedeai mereu pe fumătorul Havel, neastâmpăratul Havel, spiriduşul Havel, puternicul Havel, firescul Havel. Nu ştiu dacă ştiţi, dar faptul că  există festivalul de filme documentare despre drepturile omului One World (care anul trecut s-a întâmplat şi în România) are legătură cu Havel. Aşa cum, după încheierea treburilor oficiale cu politica, tot Havel a fondat la New York Human Rights Foundation.

Fotografii cu Havel, în lipsa expoziţiei din octombrie, puteţi vedea şi aici.

Nu pot vorbi despre el decât pe scurt, sunt prea multe date, detalii, aventuri, împliniri. Sper ca cineva să-i scrie biografia pe lung, clar şi că o vor citi suficient de mulţi ca să nu uite că un preşedinte şi un politician poate arăta şi aşa, poate gândi şi aşa, poate şi trebuie să fie aşa. Până atunci ne rămâne Pe scurt, vă rog.

Un articol foarte bun despre Havel, cu înregistrări de urmărit, aici.

R.I.P., Václav Havel!